Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

luni, 31 decembrie 2007

In cinstea ta 2007!


Asa cum se intampla la fiecare sfarsit, dupa entuziastul 2007 trebuie sa trag linie si sa evaluez "pagubele". Am zis "entuziastul 2007" fiindca acest an a ridicat cortina spectacolului aderarii la U.E., realizare care a starnit exagerat de mult entuziasm in randul romanilor. Totusi, parerea mea este ca mult asteptatul eveniment al integrarii a fost umbrit de fenomenul numit "Elodia". Ca sa nu mai vorbim de alte evenimente politice, alegerile euro-parlamentare, votul uninominal care nu au creat atata valva cat disparitia avocatei, lucru care dovedeste lipsa acuta de spirit civic si de dorinta de implicare la viata social-politica, care lasa astfel loc apetitului tot mai mare pentru barfa si stiri de scandal.

Dincolo de realizarile mioritice am acordat o atentie sporita propriilor realizari si am ajuns la concluzia ca cea mai mare realizare a mea din anul 2007 a fost acest blog. Intotdeauna am comparat trecutul cu prezentul, fiindca consider ca este singura modalitate de a face oareşce previziuni despre viitor. Am comparat astfel 2005 cu 2006 si ambii ani cu 2007, rezultatul a fost unul dezamagitor fiindca 2005 a fost un an plin de aventuri pentru mine. Eram clasa a 11-a, asta inseamna un an intreg de majorate (inclusiv al subsemnatei) si cand spun un an intreg, credeti-ma, ca am fost prezenta la cel putin 20 (eram o clasa unita), am avut cea mai mare medie din toata viata mea de scolar (exceptand clasa I) si am plecat pentru prima oara in strainatate (England I love u). In 2006 pot spune ca s-a hotarat viitorul meu. Am realizat al doilea proiect important din viata mea, concretizat cu o plecare in Belgia si o vizita la Consiliul Europei la Bruxelles, am invatat mai mult decat in 12 ani de scoala si am intrat la SNSPA si spre sfarsitul anului am avut una dintre cele mai mari impliniri personale. Dupa ce am insirat toate aceste evenimente, pot spune ca 2007 a fost un an plictisitor de linistit, fiindca nu m-am implicat in prea multe activitati si am avut enorm de mult timp liber "for soul searching". Cred totusi, ca si asta m-a ajutat, m-am mai maturizat un pic si probabil am devenit un pic mai toleranta, cu mine si cu cei din jur. Si, evident, mi-am incarcat bateriile pentru 2008, care sunt convinsa ca va fi un an foarte plin si antrenant.

Le-am adresat colegilor, prietenilor aceeasi intrebare: Ce a insemnat 2007 pentru voi comparativ cu alti ani? Am remarcat cu stupoare ca majoritatea nici nu se gandisera la o asemenea comparatie sau ca multi se tem sa puna punct la sfarsit de an si sa faca evaluarea, prefera o oarecare continuitate, probabil pentru a se pune la adapost de posibilele sentimente de vinovatie, de faptul ca nu au luptat mai mult pentru implinirea visurilor lor.

Va propun si voua cateva clipe de "soul searching", de analiza, de evaluare si astept rezultatele voastre!

miercuri, 19 decembrie 2007

BOS-ul petrece big time

10 grame de Opium, pisate marunt pe ritmuri de karaoke si muzica buna si prizate in vapori de vin fiert si bere racoritoare de catre 40 de BOSuleti pusi pe distractie = reteta unei petreceri de succes. Ca sa nu las impresia ca n-am respirat si spiritul sarbatorilor, trebuie sa mentionez ca nici cadourile de Craciun nu s-au lasat mai prejos, au impodobit atmosfera deja incinsa, fiecare primind un dar mai haios, mai inspirat sau mai pufos, dupa posibilitati.
Mai concret, ce s-a petrecut luni?
BOS-ul s-a "destrabalat" si s-a simtit foarte bine la petrecerea de Craciun (care s-a tinut in Club Opium - unde inca se mai alterneaza muzica si mai poti asculta melodii de toate genurile dar, de calitate). Am dansat pana nu ne mai tineau picioarele, am cantat pana ne-a pierit glasul (si DA, Matei, am facut si eu karaoke, dar dupa ce ai plecat tu :D), am facut o multime de poze, ne-am oferit cadouri si, sincer, nu stiu daca putea sa iasa mai bine de atat!
Parerea mea despre petrecere...
Cine a zis ca nu exista oameni care sa gandeasca mult si sa petreaca muuult?
Regretul meu...
Ca nu a durat mai mult..era luni totusi, data viitoare incepem de vineri si petrecem 3 zile..ca la nunta :P
Dovada..
Watch the pictures:

vineri, 14 decembrie 2007

Diplomatia, floare rara

Inca o data mi-a fost demonstrat ca 2000 de ani de civilizatie nu ne-au servit la nimic, suntem la fel de primitivi in atitudine si in comportament ca la inceputuri.
Nu inteleg de ce lumea se tot straduieste sa ma convinga de gandirea-i puerila, de faptul ca desi s-au nascut intr-o societate care se vrea dezvoltata si moderna, dovedesc ca au apucaturi ce trimit cu gandul la o civilizatie primitiva.
Am intrat (cu greu, ce-i drept) in U.E, dar este evident ca nu ne gasim locul printre europeni.
De ce?
Fiindca desi nu suntem prosti, sau inculti (intr-o viziune optimista) suntem total lipsiti de rafinament. Nu stiu daca lungile decenii de comunism sunt de vina, dar cu siguranta au avut un aport considerabil.
Scuza insa, o gasim la tot pasul, "noi suntem sinceri domn'e". Noi, spre deosebire de alte popoare, zicem verde-n fata omului ce credem despre el (de aici si multitudinea de expresii: "verde-n fata", "pe sleau", "pe bune") si o facem fiindca doar asa dovedim ca suntem prieteni de nadejde. Noi nu umblam cu periuta, cu bidineaua, sau mai stiu eu ce, noi suntem sinceri. Pai fraierii aia de englezi, ce sa stie ei, toata ziua "pardon" si "I'm sorry", sunt niste fatarnici.
Cred ca am ajuns intr-un moment critic al pledoariei mele, diplomatia sau delicatetea in exprimare au ajuns sa fie confundate cu ipocrizia!
Trebuie sa recunosc ca la un moment dat cazusem si eu prada spiritului epocii, eram "sincera" si ma consideram o adevarata Ioana D'Arc a prieteniei. Ii spuneam omului fara perdea ce defecte are, ce decizii gresite a luat si cat de prost actioneaza in anumite circumstante si, din pacate, omul era pe rand: colegul meu, prietenul meu, parintele meu, sau, si mai grav, profesorul meu. Intr-un final insa, am realizat: nu are nimeni nevoie de "adevarurile" mele, atata timp cat acestea lezeaza (dar asta dupa ce am distrus cateva relatii).
Logic ca oamenii nu vor sa fie mintiti, si nici periati, dar prefera sa li se ofere sfaturi sau judecati de valoare atunci cand le cer. Cred ca de aici a venit si preceptul ca e mai bine sa vorbesti cand esti intrebat.
In definitiv, nu pot spune decat ca tanjesc dupa civilizatia engleza si astept cu un optimism sugrumat acel pas inainte spre evolutia mentalitatii romanilor.
  • Cand un diplomat spune: "Da", a subinteles "poate"; cand spune "poate" a subinteles "nu", iar cand spune "nu" atunci nu este diplomat.
  • Diplomatie: arta de a manui un arici fara a-i deranja acele.
  • Un diplomat este un om care-si aduce aminte de ziua de nastere a unei femei, dar ii uita varsta.

miercuri, 12 decembrie 2007

Lions for Lambs


Luni a fost sarbatoare pentru mine, prin urmare, am petrecut asa cum se cuvine: cu o iesire in oras care s-a sfarsit foarte placut cu vizionarea filmului Lions for Lambs sau Leii mor pentru miei.

Un film exceptional este putin spus, este o drama foarte actuala, cu mare incarcatura emotionala, care a relevat inca o data ca numai cine merita ajunge star la Hollywood. Tom Cruise, Robert Redford si Meryl Streep spun povestea secolului nostru, povestea razboiului purtat impotriva terorii.

Filmul se deruleaza pe trei planuri diferite, care ajung sa fie de fapt o inlantuire de cauze cu un efect ce nu poate fi cuantificat.

Aryan si Ernest sunt doi studenti de origine afro-americana, respectiv mexicana, care inspirati fiind de profesorul lor de stiinte politice Dr. Malley (Robert Redford) se hotarasc sa faca ceva important cu viata lor si se inroleaza in armata americana pentru a lupta in Afganistan. Povestea celor doi devine planul principal care leaga firele altor doua povesti ce se deruleaza concomitent la un capat si la celalalt al Americii.
Pe de o parte, in California, profesorul Malley incearca sa-l convinga pe unul dintre cei mai buni studenti ai sai sa-si fructifice potentialul. Acesta se descurajase in a actiona pentru a-si crea o cariera in politica, fiind dezgustat de interesele care domina fiecare decizie luata de gulerele albe. Iar, pe de alta parte, in Washington D.C. senatorul Jasper Irving (Tom Cruise) incearca sa "vanda" o noua strategie globala, care s-ar putea finaliza cu castigarea razboiului impotriva terorismului, unei experimentate jurnaliste de televiziune, Janine Roth (Meryl Streep), sustinand ca viziunea sa nu are nici un interes personal abscons si ca in nici un caz nu aspira la functia de presedinte la Casa Alba.

E un film care merita vazut, pentru mine a fost o reala sursa de inspiratie (stiu pe ce sa imi fac persuasive speech la engleza :)) si are si un motto care ar putea calauzi si un student la comunicare: If you don't stand for something, you may fall for anything!

luni, 10 decembrie 2007

Amor sub semnul trinitatii


Astazi e numai veselie in anticamera sufletului meu
Descui usa gandurilor mele, ferecata pana nu demult
Si primesc numai zambete, numai bucurie.

Astazi e sarbatoare in pridvorul sufletului meu
Deschid aripile cugetului meu, impietrite pana nu demult,
Si proiectez pe arena timpului imaginea iubirii noastre.

Astazi nu voi mai intina patul sufletului meu,
Voi arunca asternutul ingalbenit de temeri si nemultumiri
Si voi primi cum se cuvine triada noastra temporala.

Astazi vom inchina pentru chintesenta patimii noastre,
Vom luneca pe spirala timpului pan' la alchimia medievala
Si vom sorbi din elixirul datator de fiintare.

duminică, 9 decembrie 2007

To give or not to give

La recomandarea unei persoane apropiate, care mi-a atras atentia ca nu ma mai gaseste printre ultimele posturi si fiindca nu vreau sa-mi asum riscul de a-mi transforma blog-ul intr-un buletin informativ, voi continua sa ma "dezbrac" la fel de mult ca si pana acum si sa-mi exprim ultimele temeri sau motive de bucurie.
Gandul care nu-mi da pace in aceasta "luna a cadourilor", dupa expresia mult prea uzitata a oamenilor de publicitate, este nu cum ar fi normal, ce cadouri sa cumpar apropiatilor, ci mai degraba cine sunt acesti apropiati?

Oameni buni, voi pe cine treceti pe lista copiilor cuminti anul acesta si pe cine lasati sa astepte pana la anul, sau macar pana la urmatoarea sarbatoare?

Dintotdeauna mi-a placut sa ma inconjor de prieteni, de persoane cu care ma simt bine si imi place la nebunie sa fac cadouri, in ciuda buzunarului adesea prea gol, astfel, eu merg pe principiul ca prieteniile se intretin si cu mici atentii. Dar problema este ca nu poti cumpara cadouri tuturor de sarbatori, desi vizitand atat de mult magazinele parca gasesti pentru fiecare persoana care iti vine in minte un mic "ceva" pe care sa scrie numele ei/lui. Magazinele sunt mai ofertante ca oricand, gasesti orice iti poti imagina, de la ciocolata in forma de cd-uri, pana la traditionalele cosulete cu vin rosu, cozonaci, fructe, excelent ambalate.

Din aceasta cauza, mi-as dori sa pot oferi tuturor persoanelor care imi sunt dragi (si credeti-ma lista este foaaaarte lunga) un cadou mai traznit, sau mai conservator, mai original sau mai dulce, ceva special. Din pacate bugetul pe luna aceasta este destul de limitat, asa ca voi deschide desaga mai devreme si celor carora nu le voi cumpara ceva, le ofer din suflet toata dragostea mea, sa le tina de cald la inimoara in zilele friguroase si (daca se intampla) singuratice de sarbatoare si un zambet mare si fericit asa cum numai smileysabi poate oferi!


Voi ce veti oferi anul acesta de sarbatori?

"Grigorescu, pictor al naturii"

Fiindca poate printre voi se regasesc si iubitori de arta, va impartasesc oferta Muzeului National de Arta: vizita ghidata gratuita la expozitia "Grigorescu, pictor al naturii", vineri, 14 decembrie 2007, de la orele 16.00.

Pentru inscrieri aveti nr: 314.81.19, sau e-mail: cosmin.ungureanu@art.museum.ro

vineri, 7 decembrie 2007

Club 100% studentesc - CenterClub

Fiindca mai multi cunoscuti care locuiesc in afara Bucurestiului m-au intrebat ce cluburi misto cunosc, ma simt datoare sa mai adaug la lista unul. Prin urmare, daca simteati ca ati ramas in pana de idei pentru distractie, sau ca v-ati saturat de cele cateva cluburi bucurestene in care va duceti frecvent, va anunt ca a mai aparut o optiune.
Se numeste CenterClub si este amplasat pe Str. Academiei, nr. 19, in pasajul pietonal Victoriei.

Programul pe care il ofera studentilor este impartit pe zile dupa cum urmeaza:
Luni - muzica retro
Marti - Green Party, la o bere cumparata, primesti trei
Miercuri - Student Power Night, seara in care curg shoturile, dar si premiile pentru petrecareti
Joi - Lady's Night, fetele au parte de show-uri masculine hot si de licitatii de barbati
Vineri - Russian Fever, cu atmosfera de petrecere ruseasca, dansuri pe bar si multa votca
Sambata - petrecerea Saturday After School Party se poate intinde pana dimineata
Duminica - barbatii devin protagonistii serii la Penthouse Party

Program: Luni - Duminica: 17.00 - ultimul client
Telefon: 0749.311.3113
sursa: Compact

joi, 6 decembrie 2007

Vrei masterat in strainatate?Afla ce si cum

Facultatea City, filiala Grecia a Universitatii Sheffield organizeaza maine, 7 decembrie, intre orele 11-13 la British Council un seminar sustinut de Dr. Leslie Szamosi, Executive MBA Academic Director la CITY College, la care se va vorbi despre globalizarea procesului de educaţie, cerinţele societăţii moderne şi importanţa studiilor de masterat dar şi avantajele unui masterat în străinatate.


sursa: olinestudent.ro

miercuri, 5 decembrie 2007

Cuvintele pula, pizda, coaie sau muie intra oficial in Dictionarul Limbii Romane

Va prezint un articol din categoria "a innebunit lupul":

"Cuvintele considerate obscene, ca pula, pizda sau coaie, vor intra oficial in Dictionarul Limbii Romane (DLR), care este programat a fi finalizat anul viitor. Persoanele care vor rosti aceste cuvinte nu vor mai fi nevoite sa se fereasca, intrucat acestea vor fi recunoscute in mod public. Membrii Academiei Romane au decis sa oficializeze aceste cuvinte, cat si o serie foarte vasta de termeni care nu au fost acceptati pana acum din cauza atitudinii mult prea pudice a redactorilor din trecut. Astfel, Dictionarul Limbii Romane tip tezaur va avea nu mai putin de 34 de volume la care lucreaza de zeci de ani cele trei colective de filologie din cadrul Academiei Romane din Iasi, Cluj si Bucuresti." sursa: http://www.onlinestudent.ro/index.php?id=478&pag=vstire

Nu s-a dat lege care sa inalture cenzura, insa daca Academia Romana aproba inserarea acestor cuvinte in DLR, deja nu ma mai mira nimic. Call me old fashioned, dar eu nu sunt de acord cu inlaturarea cenzurii si argumente as putea da cu sutele, totusi cred ca e bine ca lingvistii nu tin cont de cuvintele urate, sau blamate fiindca rolul lor este sa le explice, nu sa incurajeze folosirea lor. Vazand si jumatatea goala a paharului,
cred ca asta ar putea fi primul pas in realizarea idealului sustinut de trupe ca Parazitii.

"Orgasm intelectual" cu trupa Comedy Now

Comedy Now, cunoscuta trupa de stand-up comedy va avea spectacol astazi in ArtJazz.
Trupa este compusa din Catalin Ionescu (student la actorie, anul III), Cristian Dumitru (absolvent al Facultatii de Teatru) si Claudiu Constantin (comediant).

Am ales sa scriu despre Comedy Now fiindca am ramas uimita ca unul dintre membri (Catalin) este fostul "profesor" de teatru de la mine din liceu.
(Si acum regret ca nu am ales sa merg la cursurile de teatru tinute de el, a facut treaba buna cu colegele mele si din cate am inteles a fost foarte distractiv).
N-aveam nici cea mai vaga idee ca s-a apucat de stand-up comedy, astept cu nerabdare sa-l aud si sa-mi povesteasca apoi despre frumoasa lui ascensiune.

Pentru mai multe detalii despre trupa, intrati aici.

5 decembrie - Ziua Internationala a Voluntarilor

Ziua de 5 decembrie a fost declarata in 1985 de catre Organizatia Natiunilor Unite drept "Ziua Internationala a Voluntarilor".
Mai multe detalii despre voluntariat in Romania: http://www.voluntariat.ro/ sau http://www.provobis.ro/
Ziarul Compact ne informeaza ca astazi, Gala Societatii Civile inaugureaza spatiul virtual dedicat celor care doresc sa se inscrie in programe de voluntariat. Daca intri aici, la capitolul "Proiecte ONG si voluntariat" te poti inscrie si naviga daca doresti sa faci ceva bun pentru societatea in care traiesti. Participantii vor putea fi cooptati in cele 49 de proiecte sociale aflate in derulare pe site.

CREATIV ne vorbeste despre cum se naste un ONG

La cursul de Nonprofits de azi am avut ocazia de a afla cum se poate naste un ONG de la o idee spusa la cafea. Alisia Damian, director executiv si membru fondator al Asociatiei CREATIV (Centrul de Resurse in Educatie, Animatie, Training, Initiativa si Voluntariat) ne-a povestit cum a luat nastere acest ONG si despre proiectele pe care le desfasoara. Am aflat ca prin 2001-2002 o mana de oameni s-au adunat la o cafea si s-au pus de comun acord ca vor sa schimbe lumea, dar nu toata lumea, ci doar lumea din jurul lor. Astfel a luat nastere CREATIV, o asociatie care prin fiecare cuvant care formeaza acest acronim, se vrea atat instructiva, cat si creativa si reformatoare.

Ce m-a impresionat pe mine este modalitatea aleasa pentru a duce la indeplinire acest tel maret si anume jocul. Dupa cum exprima si misiunea organizatiei: "Transformam lumea prin joc". CREATIV a fost acreditata in 2006 si se evidentiaza ca "una dintre primele realitati asociative recunoscute in Romania pentru formarea tinerilor si adultilor in animatie socio-educativa".
Mi-a placut mult ideea de joc si am inteles ca au si o ludoteca, adica un fel de biblioteca care in loc de carti are tot felul de jocuri. In acel spatiu sunt primiti copii si un grup de animatori si traineri cu experienta socio-educativa ii ajuta sa se dezvolte personal prin joc. Cred ca jocul este o modalitate extraordinara de comunicare si de invatare si consider ca si adultii ar trebui din cand in cand sa invete jucandu-se.

Un alt proiect care mi-a atras atentia a fost "Tabara de cartier". CREATIV a organziat o "tabara" care a durat 2 saptamani, in doua cartiere din Bucuresti. Au desfasurat toate activitatile care se fac intr-o tabara obisnuita, doar ca totul era autohton, copiii mancau si dormeau la ei acasa, dar pe timpul zilei, participau la tot felul de joculete. Mi s-a parut o idee foarte buna de a le construi copiiilor pe timpul verii un program organizat, fiindca cei care nu au conditii materiale pentru a pleca undeva, raman dezorientati in aceasta perioada, neavand nici o indrumare.

Bravo CREATIV pentru ideile creative si pline de joc si bucurie!

BOS ne invata cum sa vindem bine

Aseara, BOS ne-a oferit ocazia de a participa la un training de vanzari tinut de Iulian Penescu de la Corporate Dynamics International.
Scopul trainingului a fost sa ne familiarizeze cu tehnicile de baza de vanzare, oferindu-ne totodata un bagaj consistent de tips and tricks adunate atat din carti cat si din propria experienta.

Iulian Penescu a lucrat mai intai in constructii si ajungand in varf dupa 8 ani de zile de munca dedicata, s-a hotarat sa cucereasca un alt domeniu, l-au atras vanzarile. A facut traininguri de specialitate si apoi a lucrat in special in asigurari. Din cate am putut observa s-a descurcat de minune, desi a fost nevoit sa o ia de la zero cu vanzarile. Mereu raman impresionata de oamenii care isi doresc continuu mai mult si dupa ce au ajuns profesionisti intr-o directie, au atata vointa, curaj si determinare incat sa o ia de la capat intr-un alt domeniu si care, bineinteles, devin foarte buni in tot ceea ce intreprind.

Trainingul a fost pe cat de interesant pe atat de interactiv. Desi a fost destul de greu sa comunice eficient cu aprox. 30 de oameni, am ramas cu totii vrajiti timp de 4 ore jumate, lucru care categoric nu s-ar putea intampla la un curs obisnuit de la facultate. Am ras, ne-am jucat, am facut simulari de negocieri, am jucat pe rand rolul clientului si al vanzatorului, am aflat de la cum trebuie facuta o baza de date cu potentiali clienti si cum trebuie mentinuta relatia cu acestia, pana la cum sa ne imbracam si ce glumite avem voie sa facem si ce nu pentru a crea buna dispozitie in timpul unei negocieri.
A fost un training cat se poate de constructiv, care m-a facut sa-mi doresc sa ajung si eu o data pe parcursul vietii mele profesionale sa imi schimb optiunea din specialist in PR in profesionist in vanzari.

Acum astept cu nerabdare trainingurile de advertising si HR si sper sa dau de oameni la fel de energici, comunicativi si entuziasti.

marți, 4 decembrie 2007

Blog&Roll sau distractie offline

Blog & Roll a fost primul eveniment pentru bloggeri la care am participat si trebuie sa recunosc ca mi-a schimbat un pic parerea despre persoanele din spatele blogurilor.
Evenimentul s-a desfasurat la Coyote Cafe si tema a fost: Fa-ti vocea auzita! prin karaoke.
A fost prezenta toata crema blogosferei romanesti, Zoso, Piticu, Andressa, Buddha, Costin si muuulti altii..
Au fost curajosi (nu ca mine:D), au cantat..unii chiar ne-au incantat..altii au recitat mai mult, dar am ras in hohote, am aplaudat, ne-am zbantuit si ne-am simtit bine.
Am zis ca mi-a schimbat parerea despre bloggeri, pentru ca am revenit un pic cu picioarele pe pamant, chiar daca au cateva mii de vizitatori pe zi, sunt oameni ca si noi, beau, rad, glumesc, canta =))..si se DISTREAZAAA..si nu sunt cu nasu pe sus fiindca sunt in top pe trafic, ci vin sa dea noroc cu tine, chiar daca nu te cunosc.
(Respect pt Piticu, care s-a prezentat Cristi, nu cu numele de blog)
Imi pare rau ca am plecat prea devreme ca sa prind metroul si nu am vazut cine a fost desemnat castigator, totusi orele petrecute acolo au fost minunate!
La mai multe evenimente si promit ca data viitoare voi face si eu parte echipa de parteneri media!

P.S. Catalineeee..cnd vin pozele???

vineri, 30 noiembrie 2007

Firma a lansat al doilea album: EXIT

A explodat ceva in atmosfera daca am inceput sa scriu despre o trupa de rock..sau mai bine zis daca pot sa strig sus si tare ca ADOR trupa Firma. Nu este ironica afirmatia, ci pur si simplu sunt foarte uimita ca de la r&b, rap, latino si jazz pot trece in lista preferintelor si rock-ul. Bine..nu e rock pur..are tot felul de influente de la jazz la funk..si poate ca tocmai de asta imi place. Totusi un rocker adevarat ar zice ca melodiile lor sunt destul de comerciale dar, ca e o trupa care promite, deci care mai are multe de aratat.
Trebuie sa recunosc ca inafara de La orbire si Nimeni nu ascultasem nici o melodie de-a lor, apoi i-am vazut la Maruta in emisiune si am avut norocul sa ma traga o prietena la lansare, asa ca uite ca am ajuns sa ii vad live in Music Club.

Am impresii in general bune de impartasit.
(Cand voi reusi sa il scot din telefon o sa postez si un mic filmulet de acolo, desi ma tem ca nu se aude mare lucru.)

So, sa incepem cu inceputul:
19.30 - am ajuns acolo, majoritatea meselor erau rezervate, dar nu era prea multa lume, asa ca am avut norocul de a gasi o masa langa scena
20.00 - lumea se imbulzeste, sala se dovedeste din nou neincapatoare (se pare ca numai asa am norocul sa vad Music Clubul)
20.45 - Bogdan Nicolai de la ProFM vine si prezinta trupa. Avea o voce sparta care mi-a inundat timpanele si ma intrebam intr-una ce-o fi patit, parca trebuie sa ai o voce calda pt asa ceva, dar sa nu fim carcotasi, nu pt el venisem.
21.00 - intra in scena Firma si canta timp de vreo ora jumate printre altele: Nimeni, La Orbire, Alma, Baby is crying

Am ramas impresionata de: chitarist (Lama) a avut cateva solo-uri care ne-au taiat rasuflarea, de solist nici nu incape vorba, calitatile lui vocale nu pot fi contestate, dar si de backing vocal, o voce matura, foarte buna, desi tipa e destul de tinerica.

Daca tot i-am laudat sa spun si ce nu mi-a placut, ma asteptam la mai multa comunicare cu publicul din partea lui Rocca si nu ma refer la afirmatii de genul: "mainile in aer", sau "hai sa batem din palme", asta mi se pare un mod jalnic de a incalzi publicul..ci mai mult la comunicarea nonverbala, la privire.. Statea mai mult cu ochii inchisi, sau se intorcea cu spatele la public; inteleg ca e o fire mai timida, dar eu zic ca dupa 6 ani de experienta timiditatea se mai inabuse. Totusi, mi-a placut ca nu a fost deloc arogant, desi unii ar zice ca are de ce, doar a fost nominalizat la MTV Europe Music Awards.

Bravo lor ca au ajuns pana acolo si asta e clar ca a fost pe merit si sa speram ca nu vom mai astepta atat pana la urmatorul album...pana atunci insa, cumparati-l pe acesta si delectati-va!
P.S. Pentru cei care nu stiu prea multe despre trupa si vor sa asculte inainte cateva melodii ofer link-urile: www.firmaro.com si http://www.myspace.com/firmaeu

vineri, 23 noiembrie 2007

ADbreak 29 sau Cum sa te angajezi in publicitate

Cu o mica intarziere ma angajez sa impartasesc cateva impresii de la a 29-a editie a evenimentului ADbreak.
Aparent tema a suscitat interesul multor tineri fiindca sala in care s-a desfasurat evenimentul a fost practic neincapatoare insa, din pacate, au fost prezenti prea putini tineri pregatiti pentru a pasi curajosi pe piata advertisingului sau a PR-ului.
Cred ca nu o sa reusesc sa inteleg niciodata de ce la astfel de evenimente apar studenti de la facultatile Politehnica, Finante, Informatica etc., care sustin sus si tare ca vor sa devina copywriteri, pr-isti, art directori sau strategic planneri si nici macar nu stiu ce inseamna functiile astea. Inteleg ca romanii sunt crescuti in spiritul de a fi polivalenti sau, mai colocvial, buni la toate, dar, sa fim seriosi, dupa vorba lui Lucian Georgescu, publicitatea nu e singurul domeniu "foarte tare" in care puteti lucra, daca tot ati dat la facultatile astea, ramaneti pe poteca voastra!
O sa incerc sa nu ma intind prea mult si voi face o mica schema a evenimentului, prin urmare:
Invitati: 1. "juniori de succes ai industriei": Mihai Botarel, copywriter Leo Burnett, Mihnea Miculescu, Junior PR Executive McCann Erickson & Presedintele IAA Young Proffesionals, si Andreea Filip , Junior New Product Development Coca-Cola HBC Romania

2. seniorii: Lucian Georgescu, Managing Partner la GAV/Scholz&Friends, Crenguta Rosu, Co-Managing Partner la DC Communication, si Mihai Barsan, Group Brand Manager Timisoreana.

19.30 - Music Club - sala mare, lumea da navala
20.10 - sala plina peste masura, in sfarsit incepe cu invitatii cei tineri (adica max. 24 ani si min 20 ani - Mihnea Miculescu), se proiecteaza filmulete in care respectivii povestesc despre cum au ajuns sa lucreze in marketing, PR sau publicitate.

- unii au fost mai norocosi, ex: Mihai Botarel care desi nu stia prea multe despre domeniu a fost descoperit peste noapte, a trimis cateva idei de campanie la agentii, Ogilvy a fost impresionata si l-a luat sub aripa protectoare. Altii au muncit mai mult inainte sa ajunga pe o pozitie importanta, ex: Andreea Filip dupa ce a terminat REI a lucrat un pic in Belgia, s-a dumirit de cum sta treaba si apoi a aspirat sa se angajeze la Coca-Cola si se pare ca face treaba buna, a fost apreciata ca fiind perfectionista si ambitioasa. Mihnea Miculescu are o varsta prea frageda pentru titlurile dobandite, nu stiu ce PR face el la McCann Erickson, dar si Lucian Georgescu a observat ca "skillurile" lui de comunicare lasa de dorit.

- in partea a doua a evenimentului oricine dorea avea posibilitatea de a discuta face to face cu unul dintre seniorii din industrie spre a se angaja. Primul interviu, tinut de Mihai Barsan, a demonstrat cat de prost da sa te lauzi ca atunci cand ai lucrat in echipa tu ai facut aproape totul, o domnisoara "fermecatoare" ne-a lasat tuturor impresia ca se cam supraestimeaza...
Apoi a urmat interviul tinut de Crenguta Rosu, care spre fericirea noastra (si a ei mai mult ca sigur) a dat peste o domnisoara foarte bine pregatita, masteranda la comunicare, castigatoare a premiului I la Olimpiadele Comunicarii 2007, a dat clasa tuturor prin felul in care a raspuns la intrebari, Crenguta Rosu a si bagat-o in perioada de proba.
Ultimul interviu a fost tinut de Lucian Georgescu care nu a fost atat de norocos, a chemat pe scena vreo 5-6 persoane, care nici nu stiau ce hram poarta un copywriter, dar sustineau cu ardoare ca vor sa lucreze in publicitate pentru ca, citez: "este super tare, cel mai tare domeniu din toata lumea asta", sau "cred ca tine de creatie, eu sunt student la Informatica-programare si scriu beletristica si cu publicitatea e cam aceeasi chestie, e poezie". Domnul Georgescu le-a dat cu flit tuturor si prin discursul lui comico-ironic ne-a dat tuturor de inteles ca daca nu ne pregatim serios pentru domeniul asta, avem oricand un loc liber la el la agentie...sa tundem iarba..=))=))

All in all a fost un eveniment delicios, am ras cu pofta, dar nu inainte de a tine un moment de reculegere pentru Pilu (Dumnezeu sa il ierte)!

joi, 15 noiembrie 2007

Antagonism


Cand ziua mi-o petrec cioplind un dans celest,
Imi pari corpuscul pal, lipsit de ce-i firesc.
Nectar si-ambrozie cerc cu jind sa-ti daruiesc,
In cest corp teluric suflare-ntrezaresc.

Ploaie de astri cu suflul fauresc,
Presar pulberea sura pe ochii-ti de azbest,
Ca o amiba ma strecor, in gandu-ti lin ma culcusesc,
Si-ncerc creatia stearpa la viata s-o trezesc.

Avida, noaptea apare ca un draconic manifest,
Imi spulbera amorul, de vid eu ma izbesc;
Racila mi-o infiereaza-n suflet, m-opintesc,
C-un strigat de mahnire, adanc ma prabusesc.

luni, 12 noiembrie 2007

O noapte alaturi de.. tine, blogger-ule


"O noapte calda si mi-e bine langa tine..ma intreb ce-ar putea sa ne aduca impreuna o noapte"..de fapt sunt singura in fata calculatorului, ascult abuziv Paula Seling si citesc blog-uri. Bloguri bune si bloguri proaste, bloguri ale unor oameni cu inspiratie si care gandesc dincolo de concret si bloguri ale unor oameni care nu vad mai departe de lungul nasului.

E straniu cum, citind pe blog materializarea gandurilor, a experientelor unor oameni cu care credeai ca nu ai nimic in comun, ai deodata un sentiment de regasire a sinelui intr-o alta forma.

Poate dintr-un egoism infantil, poate din dorinta de a fi original sau doar superior celor din jur, traim cu impresia ca nimeni nu simte cu intensitatea sentimentelor noastre, ca nimeni nu iubeste cu atata pasiune si daruire ca noi, sau ca noi suntem singurii care ne bucuram de lucrurile simple ale vietii si avem astfel o existenta implinita.

Noi cei care ne scriem blogul intr-o maniera prea personala, ne daruim pe noi in el, impartasim fiecare traire mai mult sau mai putin interesanta, fiecare gand ce ascede la statutul de idee filosofica si ne consideram grozavi. Dar uite ca apare si acel wake up call, de care avem de fapt nevoie pentru a ne mentine pe linia de plutire, in momentul in care citim un blog care e mai interesant, mai pasional, sau mai inspirat decat al nostru. Pentru a face trecerea de la ambiguu la concret, ma voi manifesta brutal si voi zice: BRAVO: Monica, Diana, Andreea X2 (se stiu ele), Bogdan, Corina, Dora, Victor, (haha, tocmai pe Mircea il uitasem:P) pentru blogurile in care adesea m-am regasit, de la care am invatat cate ceva, care atunci cand am avut nevoie mi-au creat o stare de bine si pe care ii citesc avida de a-i cunoaste mai bine si de a gasi alte idei comune. Bineinteles, lista numelor poate continua, in general imi iau blogroll-ul de la cap la coada si ma infrupt din articolele gasite, dar acei cativa trebuiau mentionati.

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

Soros ma vrea la Rosia Montana


Pentru cei care mi-au citit postul despre Fundatia Soros, curios este ca a avut ceva ecou, fiindca a fost citit si de pr-ista fundatiei, despre care am scris. Prin urmare, evident, nu George Soros ma vrea la Rosia Montana, ci fundatia prin vocea Mirelei Rus. Cand am vizitat ONG-ul ne-a povestit de intentia ei de a organiza o excursie la Rosia Montana la care sa invite cateva 'personaje' din blogosfera romaneasca, cu scopul de a patrunde usor usor si prin blog-uri cu informatii despre Rosia Montana si/sau despre proiectul fundatiei. Cand ne-a zis de aceasta initiativa a ei m-am gandit ca o sa contacteze bloggeri cu trafic mare, sau care au ceva articole despre ONG-uri, sau macar despre Rosia Montana. Eu nu ma incadrez in nici o categorie, blog-ul meu este "prea" personal (dupa cum ar spune unii, altii ar zice ca nu e nici macar blog, ci mai mult pagina personala), dar se pare ca a fost magulita (dupa cum insasi a afirmat) de articolul meu si m-a invitat in excursie.

Ca sa evit eventualele ironii, scopul articolului nu a fost nici ca sa ii atrag atentia PR-istei, nici ca sa o determin sa ma invite, fiindca daca imi doream atat de mult sa merg ii specificam acest lucru la intalnire. Nu i-am facut o descriere frumoasa pentru nici un beneficiu personal, am fost cat se poate de obiectiva si daca as fi avut vreo critica nu as fi pregetat in a o mentiona. (cine stie, cunoaste ca pot fi "brutal de sincera")

De asemenea ma voi mentine la fel de critica si obiectiva si in post-urile ce vor urma excursiei mele la Rosia Montana, fiindca nu sunt genul de om care sa se inmoaie pentru o excursie de doua zile la munte.

StudentiADa sau o rudimentara Noapte a Devoratorilor de Publicitate

UNSR adica Uniunea Nationala a Studentilor din Romania a organizat anul acesta in perioada 5-11 nov 2007 Studentiada, eveniment dedicat exclusiv studentilor. http://www.studentiada.ro/
Activitatile organizate au fost destul de diverse, de la concursuri sportive, la dezbateri si traininguri, expozitii si alte fun stuff, precum maratonul spoturilor publicitare.

La cel din urma m-am incumentat sa particip si eu din mai multe motive:

1. eram curioasa sa vad cum este organizat si cam cat de mult se implica in proces cei din UNSR (nu de alta, dar pt. studenti poate fi considerata "The One", probabil fiindca ce incepe cu Uniunea Nationala suna impozant)

2. vroiam sa vad daca aduc si alte reclame in afara de cele de pe IQ ads

3. ne dadeau suc si napolitane (si cine refuza free food & drinks?):D

4. era un prilej bun ca sa mai pierd o noapte prin regie si sa observ cum se distreaza caministii si sa ma alatur lor evident:P

Buun..sa o luam cu inceputul, am ajuns acolo (adica la cantina R3 Dumars) pe la 23:10 (late as usual), incepuse deja, puhoi de lume, majoritatea pe scaune, noi ne-am luat o masa (ultima ramasa) si ne-am pus "confortabil" pe ea. Lumina stinsa, reclamele curgeau, se simtea un vag iz de mancare ramas probabil din timpul zilei, dar norocul omului este ca se poate obisnui repede cu (aproape) orice miros. Alt noroc era ca am fost intampinati de o colega de-a noastra care facea parte din echipa de organizare si scuzandu-se ca nu mai sunt scaune, ne-a adus repede niste Pepsi si napolitane Alka ca sa ne mai indulceasca. In primele 10-15 min n-am inteles nimic din ce vedeam, nu stiu daca datorita faptului ca eram prea incantata de bucatele primite (mi-era foame) , fiindca nu prea vad la distanta (mi-am pierdut ochelarii), sau fiindca sonorizarea nu era excelenta. Anyway, mi-am linistit foamea, m-am obisnuit si cu sonorizarea, si cu imaginea si am reusit sa ma concentrez. Reclamele au fost alese destul de bine, unele funny, destul de putine seci, sau cu umor negru, unele de-a dreptul stupide, in sensul ca spotul nu avea nici o legatura cu brandul promovat, dar au fost destule reclame care au smuls rasete si aplauze bine meritat apreciative. Ce mi-a sarit in ochi a fost numarul ridicat de reclame la Mc Donald's (poate si din cauza ca mi-era foame), dar sunt inspirate n-ai ce zice si probabil ca au avut si un efect subliminal, fiindca pe drumul de intoarcere numai la un Big Mac ma gandeam. Un alt lucru pe care l-am realizat a fost ca iti trebuie har, talent cum vreti sa-i ziceti ca sa faci un spot extraordinar, au fost cateva excelente, care m-au facut sa cred ca oricat m-as stradui n-as putea sa creez asa ceva. Am fost un pic descurajata gandindu-ma ca daca nu am acel ceva nu are rost sa cochetez cu publicitatea, fiindca oricum nu voi ajunge niciodata atat de buna. Dar sa nu devenim pesimisti, poate ca o sa am mai mult noroc cu PR-ul.

Alte reclame bune au fost cele de la Axe, la o companie de telefonie mobila, (imaginile cu copiii care tinandu-se de maini formau diverse desene care infatisau oameni care vorbeau la telefon au facut deliciul tuturor), la Evian, la prezervative.

Cred ca la fiecare ora, sau dupa 1 ora jumate, se facea o mica pauza de 10 min si se ofereau premii pentru cei care gaseau un slogan catchy sau faceau un print deosebit, pana la urma au primit premii toti care s-au incumentat sa urce "pe scena".

Prezentatorul a fost destul de coerent, deloc formal si asta s-a potrivit bine cu atmosfera, a incercat sa creeze ideea de familie mare si cred ca i-a iesit.

Lumea a inceput sa plece pe la 1:30 si categoric nu din cauza reclamelor ci fiindca erau destul de inconfortabile scaunele (pentru cei care aveau, ca pentru restu...care au stat pe mese, no comment).

Noi am parasit evenimentul pe la 2.30 cand deja nu mai puteam digera nimic, in sala mai ramasesera vreo 30, care mai rodeau la seminte si radeau galagios la reclamele cu sex, (e clar pentru ce venisera, noroc cu Nutline care le-a alimentat obiceiul).

Concluzia: a fost un eveniment reusit tinand cont de faptul ca a fost realizat de studenti voluntari (care se stie ca nu prea au experienta chiar si cand vine vorba de organizare). Totusi, daca gaseau o sala mai primitoare, sau macar niste scaune mai confortabile, ar fi fost cu adevarat o noapte de publicitate.

luni, 5 noiembrie 2007

Iar eu in lumea mea...


Te las acum, te parasesc... nu voi pleca, raman aici, insa ma-nchid in lumea mea, si plang si rad si ma gandesc...
Cu mana mea petrec trecutul si printr-un salt neomenesc presar prezentul cu stropi de viitor. Si-astept.. sa fiu, sa mor, sa (re)nasc, sa trec.
Ma contopesc cu clipa si ma ridic deasupra ta, deasupra lor, a tuturor.
Ma ridic la cer intr-un zbor feeric si cu ochi de gheata va privesc.
Sunteti nimic! Sunteti neant si totusi simt ca va iubesc!
Ma-ntorc spre tine, te privesc, cu ochii mei te rascolesc, te patrund, te-nconjur..
Iti iau inima si ti-o masor, iti fur gandurile si le-ntunec, iti musc zambetul si te zdrobesc.
Te las apoi sa zaci, un bulgare de lut, un cromozom al pantecelui meu, un corp amorf.
Te ridic, te-nfasor in faldurile vietii si te trezesc.
Iti povestesc tot ce-am simtit, tot ce-am trait.. tu nu m-auzi, doar ma privesti.
Aievea te caut, dar nu te gasesc.
Ma poticnesc, apoi reiau cu ton energic si te-asmut.
Tu zaci in nesimtire si ma privesti.
Privirea ta imi arde porii, imi ingheata suflul..
Coboara lin pe frunte, pe ochi, pe buze, imi infasoara sanii intr-o caldura naucitoare.
Ma zbucium, ma incovoi, ma daruiesc.
Tu ma privesti, eu iti vorbesc.
Tu ma atingi, eu iti vorbesc.
Tu ma cuprinzi si ma iubesti, ma devorezi.
Doar sexul meu raspunde unui atar' carnagiu, eu tot vorbesc.
M-opresc.
Ma lasi acum, ma parasesti, nu vei pleca, ramai aici, insa te-nchizi in lumea ta, si plangi si razi si te gandesti...

sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Fundatia Soros si despre PR-ul dintr-un ONG

Iata ca am mai descoperit o forma de PR, zilele trecute am avut ocazia de a vizita sediul Fundatiei Soros (pentru necunoscatori este un ONG infiintat in anii '90 de catre George Soros - om de afaceri, avand drept scop societatea deschisa). Aceasta oportunitate, ivita prin intermediul cursului facultativ 'Nonprofits in Romania', aduce inca un argument pentru a sustine ideea ca facultatea asta ne deschide si alte usi, nu numai cele ale cunosterii teoretice.
Ajunsi la sediul Soros am fost intampinati cu zambetul pe buze de Mirela Rus pr-ista fundatiei, care ne-a invitat la un pahar de vorba sau mai bine zis o ceasca cu cafea si niste pateuri si ne-a vorbit despre proiectele organizatiei si despre cum se face PR intr-un ONG.
Am vorbit in principal despre demersurile lor la Rosia Montana si despre neintelegerile cu firma canadiana care incearca sa exploateze aurul din acea zona. Cred ca e de prisos sa mai explic ce se intampla acolo fiindca mai mult sau mai putin toata lumea a auzit de proiect, si banuiesc ca si-a facut o impresie despre problema, atat in ceea ce priveste riscurile cat si avantajele.
Din cate am inteles, PR-ul intr-un ONG se realizeaza pe parametrii cat de cat asemanatori cu PR-ul din orice alta companie comerciala, adica scheletul este acelasi. Se doreste construirea unei imagini veridice si a unei reputatii, comunicarea se vrea eficienta si eficace, mentinerea relatiei cu publicurile, aparent nu exista diferente. Totusi, scopul lor final nu are legatura cu cresterea profitului, ci poate a unui profit imaterial. In cazul ONG-ului, din cate ne-a zis Mirela Rus, obiectivul principal este ca lumea sa cunoasca problema asupra careia atragi atentia, sa fie sensibilizata si jumatate din munca este deja realizata. De asemenea, am inteles ca din punct de vedere al stresului, PR-ul intr-un ONG nu este un factor de stres atat de mare ca in orice alta companie si bineinteles satisfactiile personale sunt imposibil de cuantificat.
Tot ce pot adauga este ca experienta Soros a fost una placuta, din momentul in care am pasit in fundatie pana la plecare, am fost tratati cu respect, am vorbit de la egal la egal (ne-a permis sa o tutuim), ne-am simtit importanti... ei uite, asta numesc eu PR adevarat!

duminică, 28 octombrie 2007

Egalitatea de "sanse"


Incerc sa vad cuplul ca o sfera, ca un Yin si Yang care desi sunt diferiti, sunt doua jumatati egale si tocmai de aceea formeaza perechea perfecta. Mergand mai departe, consider ca fie ca esti baiat sau fata, formand un cuplu participi diferit la relatie, fiindca fiecare cuplu este de fapt un camp de forte. Aceste forte nu pot fi intotdeauna egale, exista un raport, un curent mai puternic din nord si unul mai slab din sud, se contopesc si formeaza o unitate. Lasand metaforele la o parte o sa incerc sa conturez cat mai plastic aceasta idee.
Cred ca desi toti ascedem spre echilibru in relatie, niciodata nu putem atinge acest ideal, fiindca intotdeauna trebuie sa existe un cocos si o gaina, cineva care sporovaieste mai mult si cineva care asculta mai mult, cineva care conduce si cineva care se lasa condus, cineva care este mai impulsiv, sau mai spontan, mai creativ si cineva care este mai rational, mai calculat, mai reflexiv, in definitiv, cineva care iubeste mai mult si (ca s-o spun mai frumos) cineva care se lasa mai mult iubit. In acel spirit al egalitatii, totul se doreste a fi impartit frateste, dar intotdeauna cineva ofera jumatatea mai mare, intotdeauna va exista cineva care iti va ceda locul, care se va neglija pe sine pentru a te face macar bucuros daca nu fericit.
Ca fata, se zice ca esti indragostita peste urechi, daca esti tu cea care ofera mai mult, ca te-a luat valul, ca iti pui sufletul pe tava, sau in cel mai rau caz ca esti cam prostuta, ca prea ii faci toate poftele.
Ca baiat, se zice ca dragostea e oarba, ca esti foarte sensibil, romantic sau gentleman, ca din traditie este normal sa oferi tu mai mult (sa fii barbat in casa, sa platesti facturile, sa o scoti pe fata in oras si bineinteles achitarea notei de plata iti revine tot tie, sa ii cedezi locul in autobuz etc).

Ca fata, la inceput acest comportament generos al lui te da pe spate, te innebuneste, il face special, unic, dar dupa un timp incepi sa te obisnuiesti, totusi ii raspunzi la fel in continuare, dar in final ajungi sa consideri ca e obligatoriu ca un baiat sa se poarta asa, nu mai e ceva special, ai impresia ca asa sunt toti baietii si singurul wake-up call sau singurul dus rece il ai atunci cand ajungi sa cunosti mai indeaproape un alt reprezentant al sexului masculin care nu are nici pe departe calitatile prietenului tau, si realizezi ca ai o comoara langa tine, totul e sa nu fie prea tarziu.

Atunci vrei sa te ridici la inaltimea asteptarilor sau eforturilor lui, vrei sa ii fii egala si incerci sa ii dai tu jumatatea mai mare de ciocolata, sa ii calci tu camasa sau sa ii faci patul fiindca stii ca el uraste lucrurile astea, sa ii cumperi o periuta de dinti noua fiindca stii ca mereu uita sa le schimbe, sa faci acele mici lucruri pe care ai impresia ca el nu le observa, dar de fapt le apreciaza mult dar e prea orgolios sa iti spuna.

Ca baiat, o fata care se ofera pe tava ti se pare cam fraieruta la inceput, daca e frumoasa te simti barbat ca o ai asa usor, daca e si isteata ai facut deja o mare cucerire si te intrebi daca merita sa o pastrezi. Daca da dovada de tact si nu iti spune explicit ca te-a prins in plasa ei si ca intentioneaza sa te tina cativa ani acolo, ci te lasa sa ai impresia ca traiesti aventura vietii tale, un vis, wake-up call-ul ti-l dai singur cand au trecut deja 6-8 luni si realizezi ca esti cu aceeasi fata si nu iti doresti sa o schimbi. Atunci ii constientizezi toate calitatile si esti recunoscator ca te-a lasat sa-ti traiesti visul in pace si incerci sa il reconstruiesti dar pe un fundament real de data asta. Faci comparatii cu relatiile tale anterioare, care au durat intre 3 saptamani- 2 luni si nu au fost nici pe departe la fel de picante si iti spui ca ai facut alegerea corecta. Continui sa ai alura ta de cuceritor neobosit, si ii oferi si tu acele mici dulcegarii de care are nevoie ca sa se pastreze si ea la fel de minunata pentru tine (asta intr-un caz fericit bineinteles).

Cred ca de aceea nu putem determina daca fata ofera mai mult, sau baiatul, fiindca fiecare are momentele lui de "altruism". In definitiv, fiecare are libertatea de a alege daca sa fie Yin sau Yang, nu trebuie sa respecte legile naturii si astfel poate parea ca relatia se afla sub semnul echilibrului, asa sa fie oare?

miercuri, 24 octombrie 2007

"9 to 5"


Cand proiectez ochiul imaginatiei spre viitor, intrebarile existentiale care apar, (contrar asteptarilor) nu sunt legate de reusita mea profesionala fiindca, intr-un fel sau altul, in adancul sufletului sunt convinsa ca voi reusi, ca imi voi construi o cariera de care voi fi multumita.

Desi uneori am temeri in ceea ce priveste viata personala, ma consolez cu gandul ca tuturor ne e frica de singuratate. Dar daca te straduiesti sa-ti tii persoanele dragi aproape, daca iti ingrijesti relatiile si daca esti mereu deschis la nou, nu ai cum sa ramai singur.

Lucrul de care ma tem cel mai mult este, dupa cum am ilustrat intr-un articol anterior, monotonia. Monotonia, care se poate manifesta in diferite feluri: de la stil vestimentar si activitati cotidiene, la mod de gandire si perspectiva asupra vietii.

In ceea ce priveste planul profesional sunt convinsa ca o sa lucrez din pasiune si cu daruire, dar cea mai mare temere a mea este: 'obositul' program "9 to 5" sau in cel mai rau caz 8 to 5. Probabil ca nu voi lucra doar 8-9 ore pe zi, tinand cont de faptul ca domeniul vizat este PR-ul, dar ma sperie pana si ideea trezitului de dimineata, 5 sau 7 zile pe saptamana.. de fapt, ma inspaimanta ideea ca acest lucru poate prevesti rutina.

Cu cativa ani in urma, desi stiam ca vreau sa dau la facultatea de comunicare, nu stiam in ce domeniu as vrea sa lucrez si ziceam ca inca nu s-a inventat job-ul ideal pentru mine... si ca probabil o sa il descopar eu. Acum spun ca nu s-a inventat programul perfect pentru mine, sa dea Domnul sa-l inovez eu.


Pe voi ce va sperie cel mai mult legat de viitor?

duminică, 21 octombrie 2007

Haideti sa ne "voluntariem"!


Ultima moda prin studenti este, dupa cum reiese si din titlu, 'voluntariatul'. Toti cei care nu s-au angajat si mai au ceva timp printre cursuri si seminarii s-au hotarat sa se inscrie la un ONG pentru a face voluntariat. Ca merg pe social, pe cultural sau pe domeniile vizate de ei spre a-si construi o cariera, majoritatea cunoscutilor mei au devenit membri la una, sau chiar doua asociatii de acest gen pentru a presta munca neremunerata.

Desi primul meu contact cu organizatiile nonprofit s-a petrecut cu cativa ani in urma si pot spune ca am ceva experienta de lucru in echipa pt cauze nobile, m-am hotarat anul acesta sa devin si eu membru la o astfel de organziatie. Scopul meu este de a capata experienta in PR (fiindca asta vreau sa fac mai departe) si cred ca e cea mai buna varianta la ora actuala pentru a atinge cu ceva mai mult decat un degetel marea relatiilor publice de pe piata romaneasca. Eu personal am ales BOS pentru a-mi atinge obiectivele propuse, dar mai sunt si alte optiuni precum: VIP, PRIME si lista poate continua in functie de dorintele tale, fiindca la ora actuala exista cate un ONG pentru fiecare cauza la care ai putea sa te gandesti.

Am fost recent la o conferinta pe tema asta, la care a participat printre altii si Mihaela Radulescu, persoana publica cu multa experienta in voluntariat, si sincera sa fiu chiar a tinut un discurs pe cat de amical, pe atat de convingator, si uite asa am ajuns sa ma inscriu si eu la un ONG. Bineinteles, nu a fost ea elementul cheie care m-a determinat sa devin membru BOS, ci pur si simplu am realizat ca fara un dram de experienta nu am cum sa incep sa profesez in relatii publice chiar si cu facultatea terminata. Pe langa asta, pe timpul verii am fost la nenumarate interviuri, dar pentru pozitii care nu aveau nici in clin nici in maneca cu relatiile publice, sau, hai sa zicem ca aveau doar tangential. Am realizat ca munca de secretariat nu e de mine, ca intr-un call center m-as plictisi si poate ca ma supraevaluez eu, dar momentan numai lipsa banilor m-ar putea determina sa muncesc pe aceste pozitii. Sa nu ma intelegeti gresit, cred ca munca il innobileaza pe om, daca e cinstita e buna, dar vreau sa am libertatea de a-mi alege serviciul pe care mi-l doresc si pentru asta trebuie sa fiu calificata pentru el.

Deci, pana una alta, merg in directia dictata de voluntariat si incerc sa absorb ca un burete tot ce-mi ofera aceasta activitate.
Voi ce ati ales?

joi, 18 octombrie 2007

Schimbarea la fata a ...


Dupa o perioada de lancezeala si mai ales de explorare a blogurilor care mi-au atras atentia, trebuie sa marturisesc ca simt nevoia unei schimbari, nu a mea personala, ci a blogului, sau mai bine zis a temelor abordate. Nu o sa renunt la stilul caracteristic de "aberare filosofala", ci mai degraba voi posta si articole mai "umane", cu ce am mai auzit pe la facultate si nu numai, ce mi-a mai placut prin blogosfera sau ce m-a mai intristat legat ('in sfarsit!' ar spune unii) si de alte componente ale vietii mele, nu numai de cele sentimentale. De asemenea, voi incerca sa reduc lungimea articolelor, fiindca pana la urma sunt citite de catre voi si nu toata lumea are rabdare sau timp sa citeasca articole de cateva pagini.

Acestea fiind zise, promit ca ma voi pune pe treaba cat de curand

Toate bune!

miercuri, 10 octombrie 2007

Izvorul minciunilor

Prin acest titlu, am ales sa fac o mica aluzie la modul ironic pe care il utilizeaza unii oameni cand se raporteaza la o anumita marca de apa minerala care ne imbie atat de suav cu gustul sau de... conducta. Si ca tot am adus vorba de apa, poate ca exista cativa dintre voi care s-au numarat cand erau mici printre acei nastrusnici care puneau intrebari imposibile de genul: "Mami, dar de ce curge apa?", iar printr-o analogie voi adresa intrebarea: De ce minte lumea?
Izvorul minciunilor salasluieste in fiecare dintre noi, asta-i cert, insa ce declanseaza avalansa minciunilor, sau mai bine zis cand se trece granita dinspre sinceritate spre minciuna?

Adevarul este un ideal la care toata lumea aspira, insa tocmai fiindca este un ideal nimeni nu-l poate atinge. Prin urmare, intrebarea logica ar fi: traim oare intr-o lume de mincinosi? Dar, pana la urma, ce este minciuna? Ascunderea adevarului, omiterea lui, mascarea, confectionarea, masacrul lui? Haide sa spunem lucrurilor pe nume: nu exista persoana care sa nu fi mintit! Veti zice: asta-i o scuza ieftina folosita de gogomani si totusi.. este adevarat. Fiecare are motivele si scopurile sale cand spune o minciuna, le putem astfel privi ca pe un tot, niste aspecte care mereu se repeta, insa gravitatea minciunii, cat si efectul distrugator rezultat in urma demascarii sunt diferite si mai mult, sunt infinite.

Mintim pentru a ne salva pielea, pentru a ne ascunde greselile, pentru a nu face rau, pentru a parea altfel decat suntem, mintim din placere si atunci devine patologic, mintim din nenumarate motive. Ok, am identificat cauzele, insa ce facem in privinta asta? Pana acum am privit minciuna dintr-un singur unghi, ca o problema si printr-o lege naturala a lucrurilor, la fiecare problema trebuie gasita o solutie.

Din pacate, oricat mi-as bate capul, nu vad nici o modalitate prin care oamenii ar putea sa inceteze sa minta, tocmai de aceea cred ca trebuie schimbata perspectiva din care privim lucrurile. Daca am incepe sa gandim minciuna in termenii unei actiuni care nu isi gaseste izvorul numai in persoana care a confectionat-o, ci ca avand o dubla sursa, parca incep sa se mai lumineze lucrurile. Lasand mitomania la o parte si restrangand spectrul la minciunile discontinue, adica produse la un interval rezonabil de timp si de o gravitate redusa, putem gasi o explicatie pentru acest fenomen. Si anume: cauzele ii privesc pe ambii interlocutori, pricina este a amandurora.

Cu alte cuvinte, daca ai fost mintit(a) gandeste-te bine la cauze, una dintre ele poate fi atitudinea ta fata de persoana respectiva, poate daca ai fi fost mai ingaduitor, mai atent la nevoile/dorintele celuilalt, sau daca ai fi fost chiar mai greu de prostit, nu s-ar fi ajuns aici!

Prin urmare, victima poate deveni inconstient complice.


P.S. Prin acest articol nu am incercat sa aduc o scuza mincinosilor, ci doar o explicatie mai mult sau mai putin plauzibila.

duminică, 7 octombrie 2007

II. Instigare la cultura


2. Julia (Theatre) - W. Somerset Maugham (Editura Eminescu, Bucuresti, 1979)

Despre roman:
W. Somerset Maugham ne-o prezinta in acest roman pe Julia Lambert, o femeie de un echilibru si un talent iesite din comun, a carei frumusete nu a palit timp de 46 de ani. Este una dintre cele mai mari actrite ale Angliei, iar jocul ei este atat de bun incat probabil ca nu se opreste niciodata din acesta. Aparent nimic nu-i poate zdruncina echilibrul interior, insa acest lucru incepe sa se schimbe odata cu aparitia unui tanar admirator al sau. Acestia vor trai o aventura amoroasa controversata, in urma careia Julia va indura pentru prima oara sentimentul respingerii. Treptat, rutina vietii ei particulare este zdruncinata, calitatile ei de mama model sunt puse la indoiala si toate emotiile care au pus stapanire pe sufletul ei ajung sa ii afecteze pana si jocul. Julia se regaseste in imposibilitatea de a se detasa de personajul pe care il intepreteaza, problemele din viata sa amoroasa prinzand glas pe scena. Astfel talentul ei actoricesc este pus in pericol, iar nevoia de a-si regasi linistea sufleteasca este tot mai stringenta.
In acest roman, Maugham prezinta cu o subtilitate si o expresie stilistica exceptionale, tensiunile dintre lupta realitatii cu fictiunea, dintre viata de zi cu zi si jocul actoricesc.

Citate:

  • "O femeie ii atrage pe barbati cu ajutorul farmecului ei si-i pastreaza cu ajutorul propriilor lor vicii". (pag. 113)
  • ce inteleg cei mai multi oameni prin dragoste, in ochii Juliei: "Ei se refera la suferinte si chinuri, rusine, extaz, paradis si iad; ei folosesc cuvantul in sensul unei trairi mai intense, precum si al unei plictiseli nespuse; se refera la libertate si robie, la tihna si neliniste". (pag. 148)
  • "... isi otelea mintea deprinzandu-se sa nu se mai gandeasca si-si abatea gandurile, ducandu-se la cat mai multe petreceri. Si pe urma mai existau intotdeauna si reprezentatiile ei; de indata ce ajungea la teatru, chinurile, umilinta, gelozia i se alinau, parca i le lua cu mana. Capata un fel de simtamant al puterii triumfatoare gasind - parca in borcanul cu fard - o alta personalitate care nu putea fi atinsa si ranita de nici un fel de necazuri omenesti. Avand acest refugiu, era in stare sa suporte orice". (pag. 150)

  • "Nicicand n-ai s-o saruti, nici langa tel,/ Ibovnic darz, dar uita chinul: Ea nu poate pieri... Mereu frumoasa/Nemangaiat, o vei iubi la fel!/ O, ramuri fericite ce nicicand/ Va despartiti de-april si frunze moi!/ Ferice fluieras, mereu cantand,/Neostenit, cantari apururi moi!" (J. Keats) - (pag. 191)
  • "Amaraciunea vietii nu sta in moarte, amaraciunea vietii e doar moartea dragostei". (pag. 193)
  • "Tu nici nu cunosti diferenta dintre adevar si iluzie. Tu nu incetezi niciodata sa joci teatru. Pentru tine e o a doua natura. Joci teatru cand avem musafiri. Joci teatru fata de servitori, fata de tata, fata de mine. Cu mine joci rolul mamei iubitoare, indulgente si celebre. Tu nici nu existi ca atare, esti doar suma nenumaratelor roluri pe care le-ai jucat. De nu stiu de cate ori m-am tot intrebat daca ai existat vreodata ca fiinta sau n-ai fost niciodata altceva decat un vehicul pentru toate aceste persoane pe care le-ai intruchipat. Cand te vedeam intrand intr-o camera goala, de multe ori voiam sa deschid usa brusc, dar mi-a fost frica sa nu se intample sa nu gasesc pe nimeni inauntru." (pag. 213)
  • "Slabiciunea noastra, nu puterea noastra, castiga inima celor care ne indragesc" (pag. 214)
  • Julia catre fiul ei: "Nu ma iubesti?", Roger: "Te-as iubi daca te-as gasi undeva. Dar unde esti tu? Daca te-ar despuia cineva de exhibitionismul tau, daca ti-ar smulge cineva tehnica actoriceasca, daca te-ar coji cum curata omul o ceapa de straturile succesive de afectare si nesinceritate, de stampilele si cliseele preluate din roluri de demult si din zdrentele de emotii simulate, ar ajunge oare in cele din urma omul sa-ti gaseasca totusi un suflet?"
    Julia: "Vezi tu, ceea ce nu poti intelege este ca actoria nu e ca natura: e o arta si arta e un lucru pe care-l creezi. Durerea si mahnirea sunt urate in realitate, e treaba actorului sa le infatiseze nu numai cu adevar, dar si cu frumusete. " (pag. 215)
  • "Izvorul poeziei este emotia retraita in tihna." (pag. 236)
  • "Lumea intreaga e o scena si toti oamenii-s doar actori, dar mai e si iluzia, prin arcada aceea: noi, actorii, suntem realitatea. Ei sunt materia noastra prima, noi suntem sensul vietii lor. Noi le preluam micile lor emotii imbecile si le prefacem in arta, din ele zamislim frumusete si importanta lor este ca ei formeaza publicul de care avem nevoie pentru a ne realiza. Ei sunt instrumentele pe care cantam noi - si ce e un instrument daca n-are cine sa cante la el?" (...) "Numai noi (actorii) existam. Ei sunt umbrele si noi le dam substanta. Noi suntem simbolurile acestei intregi lupte invalmasite si fara tel pe care o numesc ei viata si numai simbolul este real. Cica actoria ar fi doar iluzie. Pai tocmai iluzia aste e singura realitate!" (pag. 238)

marți, 28 august 2007

Infidelitate sau iesire din banal?


Cu cateva zile in urma, cineva (reprezentant al sexului masculin) imi povestea ca detine o arma secreta pe care o foloseste ca sa cucereasca femei. Se referea la faptul ca isi petrece o parte din timpul liber in preajma femeilor, prietene sau doar cunostinte, le asculta pasurile, se implica in discutiile lor feminine si incearca sa le inteleaga modul de gandire, dorintele si asteptarile in privinta barbatilor. Mi-a marturisit ca astfel a aflat o gramada de lucruri utile pe care, evident, le-a folosit in beneficiul lui. In timp, a reusit sa imbunatateasca multe aspecte ale comportamentului sau fata de femei, a reusit chiar sa le clasifice pe genuri sau tipologii. Totusi, nu a izbutit sa categoriseasca un tip de femeie. Mi-a descris-o povestindu-mi o intamplare.

Mai demult, a avut ocazia sa observe escapada unei femei care era implicata intr-o relatie stabila, sustinea ca isi iubeste prietenul si atitudinea ei fata de el parea sa confirme acest lucru. Intr-o noapte insa, cand aceasta s-a culcat alaturi de prietenul ei in pat, sarutandu-l si foarte dragastoasa imbratisandu-l, a stat astfel vreme de cateva ceasuri, iar apoi, in toiul noptii, condusa parca de o forta exterioara ei, s-a ridicat si pe furis, a parasit camera. A lipsit cateva ore, timp pe care l-a petrecut in bratele altui barbat. S-a intors la urma la cel iubit si mai afectuoasa ca prima oara, l-a imbratisat puternic si au ramas asa pana dimineata. A doua zi, ea s-a purtat atat de natural de parca nimic nu s-ar fi intamplat, sarutandu-l si imbratisandu-l de parca totul fusese doar un vis, cochetand totusi usor si ascuns cu celalalt, spre disperarea sau deliciul spectatorului neavenit.

Acel pasnic observator mi-a spus ca nu a reusit sa descifreze mecanismul gandirii ei. Sa fie oare vorba de ipocrizie absoluta, de o minciuna sfruntata ce ascunde mizeria umana, o femeie desantata cu constiinta incarcata dar impacata cu sine, sau sa fie o simpla escapada, un act minor, nevinovat, un gest aproape reflex, cauzat de cine stie ce neintelegeri, fara prea multa incarcatura emotionala?

Sa fie vorba de infidelitate sau de o simpla iesire din banal?

duminică, 26 august 2007

Timp, nu fi hain...


Vorbind despre timp, un filosof explica ca trecutul si viitorul se contopesc, ca sunt prezent, clipa e fulgeratoare, ca de fapt numai prezentul conteaza, ca totul numai la clipa de fata se rezuma. Einstein spunea ca totul este relativ..eu zic ca trecutul mereu revine. Timpul este ciclic, eu mi-l imaginez ca un bulgare imens care se rostogoleste la infinit si daca vrei sa il injumatatesti sau sa scapi de anumite parti, inevitabil le vei regasi intr-o participa din viitor.

De-a lungul timpului am trecut prin multe schimbari, de fapt, fiecare etapa a vietii mele, gradinita, scoala generala, liceu, si acum facultate a produs o schimbare profunda atat asupra personalitatii mele cat si in ceea ce priveste aspectul fizic. Cu fiecare etapa am evoluat, am simtit-o ca pe un nou inceput si credeam ca usor, usor pot lasa trecutul in urma, sau mai mult, ca il pot sterge. Am preferat sa uit multe aspecte, sau evenimente ale vietii mele, din copilarie sau preadolescenta, evident pe cele negative. Cand ma cufund in prezent si in activitatile cotidiene si nu mai am timp sa ma gandesc la trecut, sau sa fac legaturi intre trecut si prezent, chiar reusesc sa sterg multe lucruri din memorie. Totusi s-a intamplat de multe ori ca o persoana sa declanseze avalansa amintirilor, sa ma faca sa observ din nou toate detaliile acelui bulgare de evenimente si trairi, sa imi aduc aminte de cine am fost si ce am facut. Abia in acele momente realizez drumul parcurs, realizez cat de mult m-am schimbat si cat am evoluat. Pana la urma, oricat de nesuferite ar fi fost anumite lucruri din trecut, e atat de placut sa stai de vorba cu o persoana pe care nu ai mai vazut-o de ani de zile, sa observati impreuna cate s-au schimbat intre timp, sa vorbiti despre cunoscuti si de cum au ajuns acum, sa identificati lucrurile care va leaga, ce aveti in comun si ce va diferentiaza. Cel mai ciudat lucru este sa faci asta cu o persoana cu care in trecut nu schimbai doua vorbe, te stia doar din vedere, si erati cat se poate de indiferenti unul fata de altul si apoi, printr-un concurs de imprejurari sa va ciocniti si sa descoperiti atat de multe puncte comune, sa fii in stare sa vorbesti o noapte intreaga fara sa te plictisesti, sa aduci trecutul inapoi pentru cateva ore, si apoi cand calatoria ia sfarsit, sa incerci sa devii iar tu, sa mergi mai departe.

Concluzia este ca oricat vei incerca sa il eviti, sa il lasi in urma sau sa il stergi, trecutul mereu va reveni, fiindca viitorul este prezent, prezentul trecut, si trecutul: tu!

vineri, 17 august 2007

To be or not to be... a bitch


Azi mi-am propus sa scriu despre asa-zisele 'femei de moravuri usoare', despre tarfe, curve, destrabalate, paria ale societatii...

Iata, exista atatea cuvinte care descriu acelasi lucru..si te gandesti, de ce este limba romana atat de bogata si de darnica cand vine vorba de a descrie trasaturile unei femei repudiate? Nu suntem singura padure cu uscaturi si totusi, cum de gasim atatea sinonime pentru acest cuvant?

Haide mai intai sa vedem ce ne ofera DEX-ul, care este etimonul cuvantului 'tarfa' si care sunt sinonimele lui: TÂRFĂ, târfe, s.f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. – Et. nec. Sinonime: prostituată, buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, femeie desfrânată, târâtură.

Dictionarul explicativ ne mai ofera si sinonimele binecunoscutului "curva": CÚRVĂ, curve, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viaţă desfrânată. Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din v. sl. kurŭva. A curvi, vb. (a duce o viaţă destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s.f. (viaţă destrăbălată; prostituţie; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest). Interesant lucru, dragele mele nu fiti descumpanite, cuvantul 'curva' are si masculin: Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat);
Din pacate dictionarul nu mentioneaza care sunt circumstantele in care o femeie poate fi numita tarfa, curva etc, acest lucru fiind valabil si in cazul barbatilor. Deci, pana la urma, cand suntem indrepatiti sa ii zicem unei femei ca este tarfa si cand ii putem spune unui barbat ca este curvar? Raspunsul este foarte simplu, ar zice unii, in momentul in care demonstreaza ca sunt de moralitate indoielnica, adica sunt imorali.

Dar ce inseamna a fi moral si ce inseamna a fi imoral, dar amoral? Apelam din nou la DEX: MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.

IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral. . 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale şi imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noţiunea moralităţii, indiferent faţă de morală. – Din fr. amoral

Bun, e clar ca e vorba despre niste principii pe care le stabileste societatea, dar societatea este formata din oameni, din noi. Cum facem distinctia intre bine si rau, intre ce e blamat si ce e acceptat de societate? Subiectul se afla intr-o ceata deasa. Hai sa vorbim mai concret atunci. Cu cati barbati trebuie sa se culce o femeie ca sa fie considerata desfranata? Si care este limita "admisa", de femei, care se pot regasi in palmaresul unui barbat? Exista vreo diferenta?

Societatea romaneasca este destul de refractara cand vine vorba de sex. Suntem crestin ortodocsi, cu frica de Dumnezeu si gata oricand sa aruncam cu pietre in persoanele care incalca legile moralitatii. Totusi, ne ghidam dupa proverbul: "Femeia trebuie sa fie doamna in societate, curva in pat si gospodina la bucatarie." Nenorocirea apare de fapt in momentul in care 'femeia' incurca situatiile si se comporta nepotrivit in societate. De fapt, nimanui nu ii pasa ce face femeia sau barbatul in casa lui/ei, in patul lui/ei, fiindca fiecare are dreptul la intimitate. Din cate am aflat intreband incolo si incoace, nu este neaparat vorba de un numar anume de persoane cu care ai voie sa faci sex fara sa fii blamat de societate, ci pur si simplu de comportamentul femeii, respectiv barbatului. Poti sa te culci, cu 10, 20, 50 de barbati/femei si sa fii OK, adica sa fii moral. Se schimba insa lucrurile daca nimeresti in patul a 2, 3, barbati/femei in aceeasi seara. Reducandu-se la nivelul comportamental, problema se invarte in jurul a doua aspecte: o femeie sau un barbat sunt considerati imorali, desfranati, curvari, daca intretin relatii sexuale in schimbul unor beneficii materiale, sau daca au ajuns in stadiul in care sexul este un viciu pentru ei.

Pana la urma nu este vina ta daca ai avut un numar consideraibl de relatii nereusite, in care s-au consumat numeroase acte sexuale, ci devine vina ta daca nu reusesti sa iti infranezi apetitul sexual, schimband partenerii/partenerele ca pe sosete, fara nici o clipa de reflectie.

Intr-adevar, societatea romaneasca este traditionalista si ii pune la zid pe cei care nu se conformeaza standardelor impuse de ea. Spre deosebire de americani, romanii au aparat intotdeauna institutia casatoriei si familia, si-au centrat interesul asupra lor. De aceea, o femeie care a ajuns la varsta de 30 de ani si nu este casatorita, are cu siguranta o problema, iar un barbat burlac la 40 de ani se gaseste in aceeasi situatie. La noi, cariera a fost mereu pe locul doi in ceea ce priveste mentalitatea femeilor, pare-se ca lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii ani, valorile nationale au pierdut teren in fata celor occidentale. Totusi, poate ca nu este chiar asa rau, poate ca nu ne strica acest val liberalo-libertin occidental.

In alta ordine de idei, cred ca exista o mare discrepanta intre comportamentul persoanelor intr-un mediu profesional, sau la intalnirile cotidiene si cel de pe timpul noptii, sau cand vine vorba de satisfacerea poftelor trupesti. Si asa ar trebui sa fie. Cartarescu spune intr-o carte binecunoscuta, ca tragedia nu survine doar atunci cand femeile uita sa fie doamne in societate, ci si atunci cand continua sa fie doamne in pat. Din frica de a fi condamnate de societate, care s-a inregistrat adanc in subconstient, femeile sunt foarte inhibate exact cand ar trebui sa se dezlantuie. Si asa se nasc dorintele nesatisfacute, refulate dupa cum zicea Freud si frustrarile.

Concluzia logica este ca poti sa fii cat de imoral poftesti atata timp cat nu te stie nimeni!

Asa sa fie oare?

luni, 13 august 2007

Elogiul egoismului


Cu totii cautam prietenie adevarata, dragoste pura, nazuim sa avem trairi intense, insa rare ori masuram pretul acestora. Toate se materializeaza doar in relatii si relatiile presupun reciprocitate, deci daruire. Avem numeroase pretentii, idealuri, aspiratii, vrem sa primim cat mai mult, insa cand vine vorba sa daruim, doar cuvintele exprima ceea ce faptele ar trebui sa arate.

Cu totii investim in relatii: timp, rabdare, incredere, sentimente, chiar bani sau bunuri materiale; toti juram ca ne oferim sufletul pe tava si cand basmul ia sfarsit, cand vine vorba sa ne reglam conturile, devenim victime. Brusc am investit prea mult, am riscat si am pierdut, am iubit si am fost raniti.

Totusi, oare chiar am investit atat de mult? Oare nu am primit cel putin cat am daruit, dar am tinut doar socoteala lucrurilor 'pierdute'?

De fapt, in orice relatie si implicit in orice schimb scopul este sa nu pierzi mai mult decat ai putea castiga. De fapt, mereu acel mic ego care salasluieste in fiecare dintre noi ne povatuieste de bine, ne invata cum trebuie sa procedam ca "profitul" sa fie pe masura "investitiei".

Pare cinic sa folosim termeni economici pentru a descrie o relatie, insa intr-o oarecare masura procesul poate fi simplificat in acest mod.

Fiecare are o doza de egoism, dar bineinteles, dozajul difera de la om la om. Fiecare se gandeste, involuntar poate, in primul rand la propriul bine, adica la siguranta, bunastarea si fericirea sa si apoi la celalalt.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!", pare un mit. Suna bine in teorie, insa e aproape imposibil de aplicat.

Cand in naivitatea mea pledam cu convingere pentru daruirea absoluta in iubire, ridicand polemici pe tema asta, am fost intrebata: "Daca ti-ai vedea iubitul arzand intr-o masina in flacari ce ai face, te-ai arunca in foc sa-l salvezi sau ai privi neputincioasa, salvandu-ti pielea?"

Orice om rational ar raspunde ca ar face tot posibilul ca sa salveze persoana respectiva, in special daca e vorba de persoana iubita.

Insa, evident, raspunsul este dat in alte circumstante si dupa o clipa de reflectare.

Totusi, ce ti-ar dicta primul impuls? Tu sau el/ea?

Din fericire viata ne ofera foarte rar astfel de situatii, instinctul de conservare iese la iveala mai greu, sau niciodata.

Egoismul se poate materializa in nenumarate forme, de la impunerea punctului de vedere si la a actiona starnind neplacerea celor din jur, pana la pura zgarcenie.

In definitiv, cred ca ramane la latitudinea fiecaruia cum si cand isi potenteaza ego-ul.

Maximele egoistului

  • Legea egoistului: „Scoala-te tu, sa ma asez eu!”
  • Egoistii au o calitate buna, niciodata nu vorbesc despre altii.
  • Egoistul este ca omul care zboara cu balonul. Toti ceilalti oameni i se par mici. El arata mic tuturora.
  • Un egoist este omul care crede ca daca el nu s-ar fi nascut, toti oamenii l-ar fi intrebat de ce.
  • Un egoist este omul care vorbeste atit de mult despre el insusi incit nu mai poti spune nimic despre tine insuti.
  • Egoismul este un narcotic administrat de diavolul celor care sufera de mediocritate.
  • Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului sa traiasca fara dureri cu el insusi.
  • Numai egoistul sufera cu adevarat. Si tot timpul.
  • Adevaratul egoist accepta chiar ca altii sa fie fericiti. Daca sint datorita lui.
  • Numai moartea egoistului este deplina. Nimic din el nu mai ramine altora
  • Cei ce ne datoreaza totul ne sint dragi mai presus de orice.
  • Egoismul sfisie sufletul asa cum un tigru sfisie trupul.

sâmbătă, 11 august 2007

Cuvintele: prieteni sau dusmani?


In viata de zi cu zi, aproximativ 70% din tot ceea ce intreprindem se rezuma la comunicare sau are ca punct de plecare comunicarea. De cand zicem "Buna dimineata" pana noaptea tarziu, cand obositi punem capul pe perna, comunicam.

Pentru a ne rezolva problemele cotidiene nu trebuie neaparat sa detinem o arta a manuirii cuvintelor, o elocventa in exprimare, procesul se poate realiza prin utilizarea unor fraze scurte, simple, chiar banale. In cele mai multe dintre situatii, ne putem baza pe cuvinte, putem spune ca acestea ne sunt prieteni de nadejde. Insa, chiar si fara exprimari alambicate, comunicarea nonverbala joaca un rol important, pana si cea mai banala conversatie poate esua generand un conflict, daca tonul vocii, mimica fetei sau gesturile nu sunt conforme cu afirmatiile facute. Aceste lucruri insa, adesea nu sunt constientizate, chiar si oamenii simpli putand prinde din zbor legile nescrise ale conversatiei. Prin urmare, la o prima vedere, putem comunica usor si eficient.

Exista totusi si situatii in care cuvintele pot deveni cei mai aprigi dusmani.

Cred ca cele mai dificile situatii cu care se poate confrunta o persoana care comunica sunt acelea in care aceasta isi exprima sentimentele, gandurile, emotiile, trairile, cand scoate la iveala ceva din interiorul sau si incearca sa ii dea o forma cat mai veridica, cat mai conforma cu ceea ce a simtit sau experimentat. Adesea spunem ca ne pierdem in ganduri, putem insa sa ne pierdem si in cuvinte. Pornim cu o idee si pe masura ce vorbim ne dam seama ca am divagat de la subiect, ca nu am comunicat ce ne-am propus, timpul a fost pierdut inutil si in cel mai rau caz facem o impresie intru totul gresita, deci efectul produs este dezastruos. Neintelegerile pot surveni atat de usor, exista numeroase motive. Pot fi de natura "tehnica", asa-zisele zgomote care perturba comunicarea: in primul rand, limba in care s-a comunicat, deci codul, apoi constructia intregului mesaj, orizontul cultural al persoanelor implicate in comunicare, deci nivelurile de intelegere a mesajului, claritatea, concizia exprimarii, apoi pot fi zgomote "de fond", exterioare. Schema procesului de comunicare cuprinde elemente clare, este aparent simpla, insa toti acesti factori care conditioneaza comunicarea, de fapt ingreuneaza tot mai mult procesul. Ma refer aici la situatiile, paradoxale putem spune, cand limba este comuna, orizontul cultural aproximativ acelasi, nivelul de cunoastere reciproca al interlocutorilor ridicat, nu exista zgomote exterioare, totul pare sa fie in ordine si totusi, oamenii nu se inteleg. In acel moment cuvintele le devin dusmani. Orice cuvant poate dezamorsa bomba conflictuala si conversatia poate degenera sau se incheie subit. Ne intrebam: "Ce e de facut? Cum poate fi depasit acest prag si cum pot cuvintele sa devina iar prietenii nostri?"

Fiecare cuvand rostit da nastere la o reprezentare in mintea interlocutorilor, cauza problemei rezida in faptul ca persoanele implicate in procesul de comunicare atribuie reprezentari diferite acelorasi cuvinte. Cuvintele pot avea o multime de sensuri, insa cred ca intr-o prima etapa trebuie sa le identificam sensurile, apoi sa adecvam sensul contextului si bineinteles sa fim mai expliciti in comunicare. Pentru a invata sa comunicam, trebuie sa invatam sa folosim corect intrumentele comunicarii. Elementele comunicarii nonverbale trebuie folosite de asemenea cu grija, fiindca in caz contrar putem da nastere la confuzii, chiar si printr-o folosire adecvata a termenilor.

Pe langa toate aceste teorii, consider ca deosebit de important este sa ne cunoastem pe noi insine, sa identificam ce vrem sa transmitem si de ce vrem sa o facem, apoi sa-i cunoastem pe cei din jur pentru a sti care vor fi efectele si sa nu uitam ca odata rostite, cuvintele sunt nemuritoare, nu le putem lua inapoi, ci singura solutie salvatoare este de a micsora impactul pe care-l vor produce, bineinteles tot prin COMUNICARE!

Voua ce va sunt cuvintele, prieteni sau dusmani?