Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

marți, 28 august 2007

Infidelitate sau iesire din banal?


Cu cateva zile in urma, cineva (reprezentant al sexului masculin) imi povestea ca detine o arma secreta pe care o foloseste ca sa cucereasca femei. Se referea la faptul ca isi petrece o parte din timpul liber in preajma femeilor, prietene sau doar cunostinte, le asculta pasurile, se implica in discutiile lor feminine si incearca sa le inteleaga modul de gandire, dorintele si asteptarile in privinta barbatilor. Mi-a marturisit ca astfel a aflat o gramada de lucruri utile pe care, evident, le-a folosit in beneficiul lui. In timp, a reusit sa imbunatateasca multe aspecte ale comportamentului sau fata de femei, a reusit chiar sa le clasifice pe genuri sau tipologii. Totusi, nu a izbutit sa categoriseasca un tip de femeie. Mi-a descris-o povestindu-mi o intamplare.

Mai demult, a avut ocazia sa observe escapada unei femei care era implicata intr-o relatie stabila, sustinea ca isi iubeste prietenul si atitudinea ei fata de el parea sa confirme acest lucru. Intr-o noapte insa, cand aceasta s-a culcat alaturi de prietenul ei in pat, sarutandu-l si foarte dragastoasa imbratisandu-l, a stat astfel vreme de cateva ceasuri, iar apoi, in toiul noptii, condusa parca de o forta exterioara ei, s-a ridicat si pe furis, a parasit camera. A lipsit cateva ore, timp pe care l-a petrecut in bratele altui barbat. S-a intors la urma la cel iubit si mai afectuoasa ca prima oara, l-a imbratisat puternic si au ramas asa pana dimineata. A doua zi, ea s-a purtat atat de natural de parca nimic nu s-ar fi intamplat, sarutandu-l si imbratisandu-l de parca totul fusese doar un vis, cochetand totusi usor si ascuns cu celalalt, spre disperarea sau deliciul spectatorului neavenit.

Acel pasnic observator mi-a spus ca nu a reusit sa descifreze mecanismul gandirii ei. Sa fie oare vorba de ipocrizie absoluta, de o minciuna sfruntata ce ascunde mizeria umana, o femeie desantata cu constiinta incarcata dar impacata cu sine, sau sa fie o simpla escapada, un act minor, nevinovat, un gest aproape reflex, cauzat de cine stie ce neintelegeri, fara prea multa incarcatura emotionala?

Sa fie vorba de infidelitate sau de o simpla iesire din banal?

duminică, 26 august 2007

Timp, nu fi hain...


Vorbind despre timp, un filosof explica ca trecutul si viitorul se contopesc, ca sunt prezent, clipa e fulgeratoare, ca de fapt numai prezentul conteaza, ca totul numai la clipa de fata se rezuma. Einstein spunea ca totul este relativ..eu zic ca trecutul mereu revine. Timpul este ciclic, eu mi-l imaginez ca un bulgare imens care se rostogoleste la infinit si daca vrei sa il injumatatesti sau sa scapi de anumite parti, inevitabil le vei regasi intr-o participa din viitor.

De-a lungul timpului am trecut prin multe schimbari, de fapt, fiecare etapa a vietii mele, gradinita, scoala generala, liceu, si acum facultate a produs o schimbare profunda atat asupra personalitatii mele cat si in ceea ce priveste aspectul fizic. Cu fiecare etapa am evoluat, am simtit-o ca pe un nou inceput si credeam ca usor, usor pot lasa trecutul in urma, sau mai mult, ca il pot sterge. Am preferat sa uit multe aspecte, sau evenimente ale vietii mele, din copilarie sau preadolescenta, evident pe cele negative. Cand ma cufund in prezent si in activitatile cotidiene si nu mai am timp sa ma gandesc la trecut, sau sa fac legaturi intre trecut si prezent, chiar reusesc sa sterg multe lucruri din memorie. Totusi s-a intamplat de multe ori ca o persoana sa declanseze avalansa amintirilor, sa ma faca sa observ din nou toate detaliile acelui bulgare de evenimente si trairi, sa imi aduc aminte de cine am fost si ce am facut. Abia in acele momente realizez drumul parcurs, realizez cat de mult m-am schimbat si cat am evoluat. Pana la urma, oricat de nesuferite ar fi fost anumite lucruri din trecut, e atat de placut sa stai de vorba cu o persoana pe care nu ai mai vazut-o de ani de zile, sa observati impreuna cate s-au schimbat intre timp, sa vorbiti despre cunoscuti si de cum au ajuns acum, sa identificati lucrurile care va leaga, ce aveti in comun si ce va diferentiaza. Cel mai ciudat lucru este sa faci asta cu o persoana cu care in trecut nu schimbai doua vorbe, te stia doar din vedere, si erati cat se poate de indiferenti unul fata de altul si apoi, printr-un concurs de imprejurari sa va ciocniti si sa descoperiti atat de multe puncte comune, sa fii in stare sa vorbesti o noapte intreaga fara sa te plictisesti, sa aduci trecutul inapoi pentru cateva ore, si apoi cand calatoria ia sfarsit, sa incerci sa devii iar tu, sa mergi mai departe.

Concluzia este ca oricat vei incerca sa il eviti, sa il lasi in urma sau sa il stergi, trecutul mereu va reveni, fiindca viitorul este prezent, prezentul trecut, si trecutul: tu!

vineri, 17 august 2007

To be or not to be... a bitch


Azi mi-am propus sa scriu despre asa-zisele 'femei de moravuri usoare', despre tarfe, curve, destrabalate, paria ale societatii...

Iata, exista atatea cuvinte care descriu acelasi lucru..si te gandesti, de ce este limba romana atat de bogata si de darnica cand vine vorba de a descrie trasaturile unei femei repudiate? Nu suntem singura padure cu uscaturi si totusi, cum de gasim atatea sinonime pentru acest cuvant?

Haide mai intai sa vedem ce ne ofera DEX-ul, care este etimonul cuvantului 'tarfa' si care sunt sinonimele lui: TÂRFĂ, târfe, s.f. Femeie de moravuri uşoare; prostituată. – Et. nec. Sinonime: prostituată, buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanţă, femeie desfrânată, târâtură.

Dictionarul explicativ ne mai ofera si sinonimele binecunoscutului "curva": CÚRVĂ, curve, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viaţă desfrânată. Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din v. sl. kurŭva. A curvi, vb. (a duce o viaţă destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s.f. (viaţă destrăbălată; prostituţie; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest). Interesant lucru, dragele mele nu fiti descumpanite, cuvantul 'curva' are si masculin: Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat);
Din pacate dictionarul nu mentioneaza care sunt circumstantele in care o femeie poate fi numita tarfa, curva etc, acest lucru fiind valabil si in cazul barbatilor. Deci, pana la urma, cand suntem indrepatiti sa ii zicem unei femei ca este tarfa si cand ii putem spune unui barbat ca este curvar? Raspunsul este foarte simplu, ar zice unii, in momentul in care demonstreaza ca sunt de moralitate indoielnica, adica sunt imorali.

Dar ce inseamna a fi moral si ce inseamna a fi imoral, dar amoral? Apelam din nou la DEX: MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.

IMORÁL, -Ă, imorali, -e, adj. Care este contrar moralei, care calcă principiile ei, care nu are nici un principiu moral. – Din fr. immoral. . 1. adj. (rar) neetic, nemoral. (Aspecte morale şi imorale.) 2. adj. v. corupt. 3. adj., s. depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat imoral.) 4. adj. v. obscen.

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noţiunea moralităţii, indiferent faţă de morală. – Din fr. amoral

Bun, e clar ca e vorba despre niste principii pe care le stabileste societatea, dar societatea este formata din oameni, din noi. Cum facem distinctia intre bine si rau, intre ce e blamat si ce e acceptat de societate? Subiectul se afla intr-o ceata deasa. Hai sa vorbim mai concret atunci. Cu cati barbati trebuie sa se culce o femeie ca sa fie considerata desfranata? Si care este limita "admisa", de femei, care se pot regasi in palmaresul unui barbat? Exista vreo diferenta?

Societatea romaneasca este destul de refractara cand vine vorba de sex. Suntem crestin ortodocsi, cu frica de Dumnezeu si gata oricand sa aruncam cu pietre in persoanele care incalca legile moralitatii. Totusi, ne ghidam dupa proverbul: "Femeia trebuie sa fie doamna in societate, curva in pat si gospodina la bucatarie." Nenorocirea apare de fapt in momentul in care 'femeia' incurca situatiile si se comporta nepotrivit in societate. De fapt, nimanui nu ii pasa ce face femeia sau barbatul in casa lui/ei, in patul lui/ei, fiindca fiecare are dreptul la intimitate. Din cate am aflat intreband incolo si incoace, nu este neaparat vorba de un numar anume de persoane cu care ai voie sa faci sex fara sa fii blamat de societate, ci pur si simplu de comportamentul femeii, respectiv barbatului. Poti sa te culci, cu 10, 20, 50 de barbati/femei si sa fii OK, adica sa fii moral. Se schimba insa lucrurile daca nimeresti in patul a 2, 3, barbati/femei in aceeasi seara. Reducandu-se la nivelul comportamental, problema se invarte in jurul a doua aspecte: o femeie sau un barbat sunt considerati imorali, desfranati, curvari, daca intretin relatii sexuale in schimbul unor beneficii materiale, sau daca au ajuns in stadiul in care sexul este un viciu pentru ei.

Pana la urma nu este vina ta daca ai avut un numar consideraibl de relatii nereusite, in care s-au consumat numeroase acte sexuale, ci devine vina ta daca nu reusesti sa iti infranezi apetitul sexual, schimband partenerii/partenerele ca pe sosete, fara nici o clipa de reflectie.

Intr-adevar, societatea romaneasca este traditionalista si ii pune la zid pe cei care nu se conformeaza standardelor impuse de ea. Spre deosebire de americani, romanii au aparat intotdeauna institutia casatoriei si familia, si-au centrat interesul asupra lor. De aceea, o femeie care a ajuns la varsta de 30 de ani si nu este casatorita, are cu siguranta o problema, iar un barbat burlac la 40 de ani se gaseste in aceeasi situatie. La noi, cariera a fost mereu pe locul doi in ceea ce priveste mentalitatea femeilor, pare-se ca lucrurile au inceput sa se schimbe in ultimii ani, valorile nationale au pierdut teren in fata celor occidentale. Totusi, poate ca nu este chiar asa rau, poate ca nu ne strica acest val liberalo-libertin occidental.

In alta ordine de idei, cred ca exista o mare discrepanta intre comportamentul persoanelor intr-un mediu profesional, sau la intalnirile cotidiene si cel de pe timpul noptii, sau cand vine vorba de satisfacerea poftelor trupesti. Si asa ar trebui sa fie. Cartarescu spune intr-o carte binecunoscuta, ca tragedia nu survine doar atunci cand femeile uita sa fie doamne in societate, ci si atunci cand continua sa fie doamne in pat. Din frica de a fi condamnate de societate, care s-a inregistrat adanc in subconstient, femeile sunt foarte inhibate exact cand ar trebui sa se dezlantuie. Si asa se nasc dorintele nesatisfacute, refulate dupa cum zicea Freud si frustrarile.

Concluzia logica este ca poti sa fii cat de imoral poftesti atata timp cat nu te stie nimeni!

Asa sa fie oare?

luni, 13 august 2007

Elogiul egoismului


Cu totii cautam prietenie adevarata, dragoste pura, nazuim sa avem trairi intense, insa rare ori masuram pretul acestora. Toate se materializeaza doar in relatii si relatiile presupun reciprocitate, deci daruire. Avem numeroase pretentii, idealuri, aspiratii, vrem sa primim cat mai mult, insa cand vine vorba sa daruim, doar cuvintele exprima ceea ce faptele ar trebui sa arate.

Cu totii investim in relatii: timp, rabdare, incredere, sentimente, chiar bani sau bunuri materiale; toti juram ca ne oferim sufletul pe tava si cand basmul ia sfarsit, cand vine vorba sa ne reglam conturile, devenim victime. Brusc am investit prea mult, am riscat si am pierdut, am iubit si am fost raniti.

Totusi, oare chiar am investit atat de mult? Oare nu am primit cel putin cat am daruit, dar am tinut doar socoteala lucrurilor 'pierdute'?

De fapt, in orice relatie si implicit in orice schimb scopul este sa nu pierzi mai mult decat ai putea castiga. De fapt, mereu acel mic ego care salasluieste in fiecare dintre noi ne povatuieste de bine, ne invata cum trebuie sa procedam ca "profitul" sa fie pe masura "investitiei".

Pare cinic sa folosim termeni economici pentru a descrie o relatie, insa intr-o oarecare masura procesul poate fi simplificat in acest mod.

Fiecare are o doza de egoism, dar bineinteles, dozajul difera de la om la om. Fiecare se gandeste, involuntar poate, in primul rand la propriul bine, adica la siguranta, bunastarea si fericirea sa si apoi la celalalt.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!", pare un mit. Suna bine in teorie, insa e aproape imposibil de aplicat.

Cand in naivitatea mea pledam cu convingere pentru daruirea absoluta in iubire, ridicand polemici pe tema asta, am fost intrebata: "Daca ti-ai vedea iubitul arzand intr-o masina in flacari ce ai face, te-ai arunca in foc sa-l salvezi sau ai privi neputincioasa, salvandu-ti pielea?"

Orice om rational ar raspunde ca ar face tot posibilul ca sa salveze persoana respectiva, in special daca e vorba de persoana iubita.

Insa, evident, raspunsul este dat in alte circumstante si dupa o clipa de reflectare.

Totusi, ce ti-ar dicta primul impuls? Tu sau el/ea?

Din fericire viata ne ofera foarte rar astfel de situatii, instinctul de conservare iese la iveala mai greu, sau niciodata.

Egoismul se poate materializa in nenumarate forme, de la impunerea punctului de vedere si la a actiona starnind neplacerea celor din jur, pana la pura zgarcenie.

In definitiv, cred ca ramane la latitudinea fiecaruia cum si cand isi potenteaza ego-ul.

Maximele egoistului

  • Legea egoistului: „Scoala-te tu, sa ma asez eu!”
  • Egoistii au o calitate buna, niciodata nu vorbesc despre altii.
  • Egoistul este ca omul care zboara cu balonul. Toti ceilalti oameni i se par mici. El arata mic tuturora.
  • Un egoist este omul care crede ca daca el nu s-ar fi nascut, toti oamenii l-ar fi intrebat de ce.
  • Un egoist este omul care vorbeste atit de mult despre el insusi incit nu mai poti spune nimic despre tine insuti.
  • Egoismul este un narcotic administrat de diavolul celor care sufera de mediocritate.
  • Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului sa traiasca fara dureri cu el insusi.
  • Numai egoistul sufera cu adevarat. Si tot timpul.
  • Adevaratul egoist accepta chiar ca altii sa fie fericiti. Daca sint datorita lui.
  • Numai moartea egoistului este deplina. Nimic din el nu mai ramine altora
  • Cei ce ne datoreaza totul ne sint dragi mai presus de orice.
  • Egoismul sfisie sufletul asa cum un tigru sfisie trupul.

sâmbătă, 11 august 2007

Cuvintele: prieteni sau dusmani?


In viata de zi cu zi, aproximativ 70% din tot ceea ce intreprindem se rezuma la comunicare sau are ca punct de plecare comunicarea. De cand zicem "Buna dimineata" pana noaptea tarziu, cand obositi punem capul pe perna, comunicam.

Pentru a ne rezolva problemele cotidiene nu trebuie neaparat sa detinem o arta a manuirii cuvintelor, o elocventa in exprimare, procesul se poate realiza prin utilizarea unor fraze scurte, simple, chiar banale. In cele mai multe dintre situatii, ne putem baza pe cuvinte, putem spune ca acestea ne sunt prieteni de nadejde. Insa, chiar si fara exprimari alambicate, comunicarea nonverbala joaca un rol important, pana si cea mai banala conversatie poate esua generand un conflict, daca tonul vocii, mimica fetei sau gesturile nu sunt conforme cu afirmatiile facute. Aceste lucruri insa, adesea nu sunt constientizate, chiar si oamenii simpli putand prinde din zbor legile nescrise ale conversatiei. Prin urmare, la o prima vedere, putem comunica usor si eficient.

Exista totusi si situatii in care cuvintele pot deveni cei mai aprigi dusmani.

Cred ca cele mai dificile situatii cu care se poate confrunta o persoana care comunica sunt acelea in care aceasta isi exprima sentimentele, gandurile, emotiile, trairile, cand scoate la iveala ceva din interiorul sau si incearca sa ii dea o forma cat mai veridica, cat mai conforma cu ceea ce a simtit sau experimentat. Adesea spunem ca ne pierdem in ganduri, putem insa sa ne pierdem si in cuvinte. Pornim cu o idee si pe masura ce vorbim ne dam seama ca am divagat de la subiect, ca nu am comunicat ce ne-am propus, timpul a fost pierdut inutil si in cel mai rau caz facem o impresie intru totul gresita, deci efectul produs este dezastruos. Neintelegerile pot surveni atat de usor, exista numeroase motive. Pot fi de natura "tehnica", asa-zisele zgomote care perturba comunicarea: in primul rand, limba in care s-a comunicat, deci codul, apoi constructia intregului mesaj, orizontul cultural al persoanelor implicate in comunicare, deci nivelurile de intelegere a mesajului, claritatea, concizia exprimarii, apoi pot fi zgomote "de fond", exterioare. Schema procesului de comunicare cuprinde elemente clare, este aparent simpla, insa toti acesti factori care conditioneaza comunicarea, de fapt ingreuneaza tot mai mult procesul. Ma refer aici la situatiile, paradoxale putem spune, cand limba este comuna, orizontul cultural aproximativ acelasi, nivelul de cunoastere reciproca al interlocutorilor ridicat, nu exista zgomote exterioare, totul pare sa fie in ordine si totusi, oamenii nu se inteleg. In acel moment cuvintele le devin dusmani. Orice cuvant poate dezamorsa bomba conflictuala si conversatia poate degenera sau se incheie subit. Ne intrebam: "Ce e de facut? Cum poate fi depasit acest prag si cum pot cuvintele sa devina iar prietenii nostri?"

Fiecare cuvand rostit da nastere la o reprezentare in mintea interlocutorilor, cauza problemei rezida in faptul ca persoanele implicate in procesul de comunicare atribuie reprezentari diferite acelorasi cuvinte. Cuvintele pot avea o multime de sensuri, insa cred ca intr-o prima etapa trebuie sa le identificam sensurile, apoi sa adecvam sensul contextului si bineinteles sa fim mai expliciti in comunicare. Pentru a invata sa comunicam, trebuie sa invatam sa folosim corect intrumentele comunicarii. Elementele comunicarii nonverbale trebuie folosite de asemenea cu grija, fiindca in caz contrar putem da nastere la confuzii, chiar si printr-o folosire adecvata a termenilor.

Pe langa toate aceste teorii, consider ca deosebit de important este sa ne cunoastem pe noi insine, sa identificam ce vrem sa transmitem si de ce vrem sa o facem, apoi sa-i cunoastem pe cei din jur pentru a sti care vor fi efectele si sa nu uitam ca odata rostite, cuvintele sunt nemuritoare, nu le putem lua inapoi, ci singura solutie salvatoare este de a micsora impactul pe care-l vor produce, bineinteles tot prin COMUNICARE!

Voua ce va sunt cuvintele, prieteni sau dusmani?

sâmbătă, 4 august 2007

Ador cand...


...iti arati mutrita bosumflata cand ard firul cu care ti-a fost tesuta minciunica

...realizez cat de natural este sa gresim

...imi zici: "imi pare rau" chiar si cand gresesc eu

...ascunzi mereu ceva dulce prin buzunare

...mana ta fierbinte ma incalzeste in noptile reci prin dulcea-ti imbratisare

...imi masezi tot corpul cand oboseala ma cuprinde fara sa astepti sa-ti intorc gestul

...ne declaram sentimentele fara sa ne fie inima incetosata de orgoliu

...ne iubim cu aceeasi inflacarare si sfiala ca la inceput

...cedezi primul cand ne certam

...adesea ne sincronizam rostind aceleasi cuvinte

...ne intelegem prin priviri si gesturi, cuvintele fiind de prisos

...ne-ar fi suficient sa ne regasim doar noi doi pe o insula pustie

...despicam impreuna fiecare intamplare, savurand-o pana la cel mai mic detaliu

...rasaritul ne gaseste palavragind

...schimbarile atat de subite ne tin departe de monotonie

...tanjim unul dupa celalalt cand, singuri fiind, vedem ceva minunat

...departatea e suprimata prin fagaduiala unui rendez-vous in vis

...ne despartim si intorci capul, prinvindu-ma un rastimp cum ma departez

...privim in zare si vedem lumea prin aceeasi ochi

...cu zambetul pe buze ne certam care sa primeasca jumatatea mai mare

...trupurile noastre se contopesc in muzica asurzitoare a ploii de vara

..."te iubesc" si "te urasc" isi pierd sensul in favoarea trairilor intense

...fericirea ma cuprinde determinandu-ma sa zic iar si iar.."Ador cand..."

joi, 2 august 2007

Nu suport cand...




...ma minti crezand in ce spui si cu o figura blajina, imi zambesti

...se aduna atatea greseli ca deja devine ridicol sa ne mai certam

...imi zici iarta-ma atat de des, dar adesea uiti sa-ti para rau

...ma momesti cu ciocolata ca sa ma indupleci

...petreci toata ziua cu mine si seara imi ceri subtil sa plec

...noptile-ti sunt albe, dar nu presarate de ganduri ce te duc la mine

...devine un reflex sa imi zici: "mi-e dor de tine"

...ma iubesti cu portia fiindca stii ca deja sunt a ta

...imi zici ca am dreptate doar ca stii cat imi place sa o aud

...cuvintele au devenit straine de noi, fiindca ne cunoastem atat de bine

...stam unul langa altul si tot singuri ne simtim

...repetam in delir aceleasi povestiri si ni le zicem cu aceeasi inflacarare ca prima data
...nu avem initiativa de a face altceva decat de obicei si zacem in aceeasi letargie zi de zi

...iti spun ce ma nemultumeste si parca nu-mi cunosti limba

...ne fagaduim sa ne schimbam si totusi, aceeasi ramanem

...ziua sunt doar a ta..si magia noptii imi fura gandurile catre un 'altul'

...uneori am impresia ca iau drept dragoste ceea ce pare a fi o simpla replica la alintari si confort

...pun la indoiala absolut orice

...vad lumea cu ochii tragici ai existentialistului

...lacrimile imi invadeaza ochii doar pentru ca au fost uscati atata timp

...imi vine sa urlu: "TE URASC!!!" si in acelasi timp sunt coplesita de o iubire nemarginita pentru tine

...uit de tine..si de noi..si de cate ne leaga...si iti spun ca "Nu suport cand..."