Firma a lansat al doilea album: EXIT

A explodat ceva in atmosfera daca am inceput sa scriu despre o trupa de rock..sau mai bine zis daca pot sa strig sus si tare ca ADOR trupa Firma. Nu este ironica afirmatia, ci pur si simplu sunt foarte uimita ca de la r&b, rap, latino si jazz pot trece in lista preferintelor si rock-ul. Bine..nu e rock pur..are tot felul de influente de la jazz la funk..si poate ca tocmai de asta imi place. Totusi un rocker adevarat ar zice ca melodiile lor sunt destul de comerciale dar, ca e o trupa care promite, deci care mai are multe de aratat.

Trebuie sa recunosc ca inafara de La orbire si Nimeni nu ascultasem nici o melodie de-a lor, apoi i-am vazut la Maruta in emisiune si am avut norocul sa ma traga o prietena la lansare, asa ca uite ca am ajuns sa ii vad live in Music Club.

Am impresii in general bune de impartasit.

(Cand voi reusi sa il scot din telefon o sa postez si un mic filmulet de acolo, desi ma tem ca nu se aude mare lucru.)

So, sa incepem cu inceputul:

19.30 - am ajuns acolo, majoritatea meselor erau rezervate, dar nu era prea multa lume, asa ca am avut norocul de a gasi o masa langa scena

20.00 - lumea se imbulzeste, sala se dovedeste din nou neincapatoare (se pare ca numai asa am norocul sa vad Music Clubul)

20.45 - Bogdan Nicolai de la ProFM vine si prezinta trupa. Avea o voce sparta care mi-a inundat timpanele si ma intrebam intr-una ce-o fi patit, parca trebuie sa ai o voce calda pt asa ceva, dar sa nu fim carcotasi, nu pt el venisem.

21.00 - intra in scena Firma si canta timp de vreo ora jumate printre altele: Nimeni, La Orbire, Alma, Baby is crying

Am ramas impresionata de: chitarist (Lama) a avut cateva solo-uri care ne-au taiat rasuflarea, de solist nici nu incape vorba, calitatile lui vocale nu pot fi contestate, dar si de backing vocal, o voce matura, foarte buna, desi tipa e destul de tinerica.

Daca tot i-am laudat sa spun si ce nu mi-a placut, ma asteptam la mai multa comunicare cu publicul din partea lui Rocca si nu ma refer la afirmatii de genul: "mainile in aer", sau "hai sa batem din palme", asta mi se pare un mod jalnic de a incalzi publicul..ci mai mult la comunicarea nonverbala, la privire.. Statea mai mult cu ochii inchisi, sau se intorcea cu spatele la public; inteleg ca e o fire mai timida, dar eu zic ca dupa 6 ani de experienta timiditatea se mai inabuse. Totusi, mi-a placut ca nu a fost deloc arogant, desi unii ar zice ca are de ce, doar a fost nominalizat la MTV Europe Music Awards.

Bravo lor ca au ajuns pana acolo si asta e clar ca a fost pe merit si sa speram ca nu vom mai astepta atat pana la urmatorul album...pana atunci insa, cumparati-l pe acesta si delectati-va!
P.S. Pentru cei care nu stiu prea multe despre trupa si vor sa asculte inainte cateva melodii ofer link-urile: www.firmaro.com si http://www.myspace.com/firmaeu

ADbreak 29 sau Cum sa te angajezi in publicitate

Cu o mica intarziere ma angajez sa impartasesc cateva impresii de la a 29-a editie a evenimentului ADbreak.

Aparent tema a suscitat interesul multor tineri fiindca sala in care s-a desfasurat evenimentul a fost practic neincapatoare insa, din pacate, au fost prezenti prea putini tineri pregatiti pentru a pasi curajosi pe piata advertisingului sau a PR-ului.

Cred ca nu o sa reusesc sa inteleg niciodata de ce la astfel de evenimente apar studenti de la facultatile Politehnica, Finante, Informatica etc., care sustin sus si tare ca vor sa devina copywriteri, pr-isti, art directori sau strategic planneri si nici macar nu stiu ce inseamna functiile astea. Inteleg ca romanii sunt crescuti in spiritul de a fi polivalenti sau, mai colocvial, buni la toate, dar, sa fim seriosi, dupa vorba lui Lucian Georgescu, publicitatea nu e singurul domeniu "foarte tare" in care puteti lucra, daca tot ati dat la facultatile astea, ramaneti pe poteca voastra!

O sa incerc sa nu ma intind prea mult si voi face o mica schema a evenimentului, prin urmare:

Invitati: 1. "juniori de succes ai industriei": Mihai Botarel, copywriter Leo Burnett, Mihnea Miculescu, Junior PR Executive McCann Erickson & Presedintele IAA Young Proffesionals, si Andreea Filip , Junior New Product Development Coca-Cola HBC Romania

2. seniorii: Lucian Georgescu, Managing Partner la GAV/Scholz&Friends, Crenguta Rosu, Co-Managing Partner la DC Communication, si Mihai Barsan, Group Brand Manager Timisoreana.

19.30 - Music Club - sala mare, lumea da navala

20.10 - sala plina peste masura, in sfarsit incepe cu invitatii cei tineri (adica max. 24 ani si min 20 ani - Mihnea Miculescu), se proiecteaza filmulete in care respectivii povestesc despre cum au ajuns sa lucreze in marketing, PR sau publicitate.

- unii au fost mai norocosi, ex: Mihai Botarel care desi nu stia prea multe despre domeniu a fost descoperit peste noapte, a trimis cateva idei de campanie la agentii, Ogilvy a fost impresionata si l-a luat sub aripa protectoare. Altii au muncit mai mult inainte sa ajunga pe o pozitie importanta, ex: Andreea Filip dupa ce a terminat REI a lucrat un pic in Belgia, s-a dumirit de cum sta treaba si apoi a aspirat sa se angajeze la Coca-Cola si se pare ca face treaba buna, a fost apreciata ca fiind perfectionista si ambitioasa. Mihnea Miculescu are o varsta prea frageda pentru titlurile dobandite, nu stiu ce PR face el la McCann Erickson, dar si Lucian Georgescu a observat ca "skillurile" lui de comunicare lasa de dorit.

- in partea a doua a evenimentului oricine dorea avea posibilitatea de a discuta face to face cu unul dintre seniorii din industrie spre a se angaja. Primul interviu, tinut de Mihai Barsan, a demonstrat cat de prost da sa te lauzi ca atunci cand ai lucrat in echipa tu ai facut aproape totul, o domnisoara "fermecatoare" ne-a lasat tuturor impresia ca se cam supraestimeaza...

Apoi a urmat interviul tinut de Crenguta Rosu, care spre fericirea noastra (si a ei mai mult ca sigur) a dat peste o domnisoara foarte bine pregatita, masteranda la comunicare, castigatoare a premiului I la Olimpiadele Comunicarii 2007, a dat clasa tuturor prin felul in care a raspuns la intrebari, Crenguta Rosu a si bagat-o in perioada de proba.

Ultimul interviu a fost tinut de Lucian Georgescu care nu a fost atat de norocos, a chemat pe scena vreo 5-6 persoane, care nici nu stiau ce hram poarta un copywriter, dar sustineau cu ardoare ca vor sa lucreze in publicitate pentru ca, citez: "este super tare, cel mai tare domeniu din toata lumea asta", sau "cred ca tine de creatie, eu sunt student la Informatica-programare si scriu beletristica si cu publicitatea e cam aceeasi chestie, e poezie". Domnul Georgescu le-a dat cu flit tuturor si prin discursul lui comico-ironic ne-a dat tuturor de inteles ca daca nu ne pregatim serios pentru domeniul asta, avem oricand un loc liber la el la agentie...sa tundem iarba..=))=))

All in all a fost un eveniment delicios, am ras cu pofta, dar nu inainte de a tine un moment de reculegere pentru Pilu (Dumnezeu sa il ierte)!

Antagonism

Cand ziua mi-o petrec cioplind un dans celest,

Imi pari corpuscul pal, lipsit de ce-i firesc.

Nectar si-ambrozie cerc cu jind sa-ti daruiesc,

In cest corp teluric suflare-ntrezaresc.

Ploaie de astri cu suflul fauresc,

Presar pulberea sura pe ochii-ti de azbest,

Ca o amiba ma strecor, in gandu-ti lin ma culcusesc,

Si-ncerc creatia stearpa la viata s-o trezesc.

Avida, noaptea apare ca un draconic manifest,

Imi spulbera amorul, de vid eu ma izbesc;

Racila mi-o infiereaza-n suflet, m-opintesc,

C-un strigat de mahnire, adanc ma prabusesc.

O noapte alaturi de.. tine, blogger-ule

"O noapte calda si mi-e bine langa tine..ma intreb ce-ar putea sa ne aduca impreuna o noapte"..de fapt sunt singura in fata calculatorului, ascult abuziv Paula Seling si citesc blog-uri. Bloguri bune si bloguri proaste, bloguri ale unor oameni cu inspiratie si care gandesc dincolo de concret si bloguri ale unor oameni care nu vad mai departe de lungul nasului.

E straniu cum, citind pe blog materializarea gandurilor, a experientelor unor oameni cu care credeai ca nu ai nimic in comun, ai deodata un sentiment de regasire a sinelui intr-o alta forma.

Poate dintr-un egoism infantil, poate din dorinta de a fi original sau doar superior celor din jur, traim cu impresia ca nimeni nu simte cu intensitatea sentimentelor noastre, ca nimeni nu iubeste cu atata pasiune si daruire ca noi, sau ca noi suntem singurii care ne bucuram de lucrurile simple ale vietii si avem astfel o existenta implinita.

Noi cei care ne scriem blogul intr-o maniera prea personala, ne daruim pe noi in el, impartasim fiecare traire mai mult sau mai putin interesanta, fiecare gand ce ascede la statutul de idee filosofica si ne consideram grozavi. Dar uite ca apare si acel wake up call, de care avem de fapt nevoie pentru a ne mentine pe linia de plutire, in momentul in care citim un blog care e mai interesant, mai pasional, sau mai inspirat decat al nostru. Pentru a face trecerea de la ambiguu la concret, ma voi manifesta brutal si voi zice: BRAVO: Monica, Diana, Andreea X2 (se stiu ele), Bogdan, Corina, Dora, Victor, (haha, tocmai pe Mircea il uitasem:P) pentru blogurile in care adesea m-am regasit, de la care am invatat cate ceva, care atunci cand am avut nevoie mi-au creat o stare de bine si pe care ii citesc avida de a-i cunoaste mai bine si de a gasi alte idei comune. Bineinteles, lista numelor poate continua, in general imi iau blogroll-ul de la cap la coada si ma infrupt din articolele gasite, dar acei cativa trebuiau mentionati.

Soros ma vrea la Rosia Montana

Pentru cei care mi-au citit postul despre Fundatia Soros, curios este ca a avut ceva ecou, fiindca a fost citit si de pr-ista fundatiei, despre care am scris. Prin urmare, evident, nu George Soros ma vrea la Rosia Montana, ci fundatia prin vocea Mirelei Rus. Cand am vizitat ONG-ul ne-a povestit de intentia ei de a organiza o excursie la Rosia Montana la care sa invite cateva 'personaje' din blogosfera romaneasca, cu scopul de a patrunde usor usor si prin blog-uri cu informatii despre Rosia Montana si/sau despre proiectul fundatiei. Cand ne-a zis de aceasta initiativa a ei m-am gandit ca o sa contacteze bloggeri cu trafic mare, sau care au ceva articole despre ONG-uri, sau macar despre Rosia Montana. Eu nu ma incadrez in nici o categorie, blog-ul meu este "prea" personal (dupa cum ar spune unii, altii ar zice ca nu e nici macar blog, ci mai mult pagina personala), dar se pare ca a fost magulita (dupa cum insasi a afirmat) de articolul meu si m-a invitat in excursie.

Ca sa evit eventualele ironii, scopul articolului nu a fost nici ca sa ii atrag atentia PR-istei, nici ca sa o determin sa ma invite, fiindca daca imi doream atat de mult sa merg ii specificam acest lucru la intalnire. Nu i-am facut o descriere frumoasa pentru nici un beneficiu personal, am fost cat se poate de obiectiva si daca as fi avut vreo critica nu as fi pregetat in a o mentiona. (cine stie, cunoaste ca pot fi "brutal de sincera")

De asemenea ma voi mentine la fel de critica si obiectiva si in post-urile ce vor urma excursiei mele la Rosia Montana, fiindca nu sunt genul de om care sa se inmoaie pentru o excursie de doua zile la munte.

StudentiADa sau o rudimentara Noapte a Devoratorilor de Publicitate

UNSR adica Uniunea Nationala a Studentilor din Romania a organizat anul acesta in perioada 5-11 nov 2007 Studentiada, eveniment dedicat exclusiv studentilor. http://www.studentiada.ro/

Activitatile organizate au fost destul de diverse, de la concursuri sportive, la dezbateri si traininguri, expozitii si alte fun stuff, precum maratonul spoturilor publicitare.

La cel din urma m-am incumentat sa particip si eu din mai multe motive:

1. eram curioasa sa vad cum este organizat si cam cat de mult se implica in proces cei din UNSR (nu de alta, dar pt. studenti poate fi considerata "The One", probabil fiindca ce incepe cu Uniunea Nationala suna impozant)

2. vroiam sa vad daca aduc si alte reclame in afara de cele de pe IQ ads

3. ne dadeau suc si napolitane (si cine refuza free food & drinks?):D

4. era un prilej bun ca sa mai pierd o noapte prin regie si sa observ cum se distreaza caministii si sa ma alatur lor evident:P

Buun..sa o luam cu inceputul, am ajuns acolo (adica la cantina R3 Dumars) pe la 23:10 (late as usual), incepuse deja, puhoi de lume, majoritatea pe scaune, noi ne-am luat o masa (ultima ramasa) si ne-am pus "confortabil" pe ea. Lumina stinsa, reclamele curgeau, se simtea un vag iz de mancare ramas probabil din timpul zilei, dar norocul omului este ca se poate obisnui repede cu (aproape) orice miros. Alt noroc era ca am fost intampinati de o colega de-a noastra care facea parte din echipa de organizare si scuzandu-se ca nu mai sunt scaune, ne-a adus repede niste Pepsi si napolitane Alka ca sa ne mai indulceasca. In primele 10-15 min n-am inteles nimic din ce vedeam, nu stiu daca datorita faptului ca eram prea incantata de bucatele primite (mi-era foame) , fiindca nu prea vad la distanta (mi-am pierdut ochelarii), sau fiindca sonorizarea nu era excelenta. Anyway, mi-am linistit foamea, m-am obisnuit si cu sonorizarea, si cu imaginea si am reusit sa ma concentrez. Reclamele au fost alese destul de bine, unele funny, destul de putine seci, sau cu umor negru, unele de-a dreptul stupide, in sensul ca spotul nu avea nici o legatura cu brandul promovat, dar au fost destule reclame care au smuls rasete si aplauze bine meritat apreciative. Ce mi-a sarit in ochi a fost numarul ridicat de reclame la Mc Donald's (poate si din cauza ca mi-era foame), dar sunt inspirate n-ai ce zice si probabil ca au avut si un efect subliminal, fiindca pe drumul de intoarcere numai la un Big Mac ma gandeam. Un alt lucru pe care l-am realizat a fost ca iti trebuie har, talent cum vreti sa-i ziceti ca sa faci un spot extraordinar, au fost cateva excelente, care m-au facut sa cred ca oricat m-as stradui n-as putea sa creez asa ceva. Am fost un pic descurajata gandindu-ma ca daca nu am acel ceva nu are rost sa cochetez cu publicitatea, fiindca oricum nu voi ajunge niciodata atat de buna. Dar sa nu devenim pesimisti, poate ca o sa am mai mult noroc cu PR-ul.

Alte reclame bune au fost cele de la Axe, la o companie de telefonie mobila, (imaginile cu copiii care tinandu-se de maini formau diverse desene care infatisau oameni care vorbeau la telefon au facut deliciul tuturor), la Evian, la prezervative.

Cred ca la fiecare ora, sau dupa 1 ora jumate, se facea o mica pauza de 10 min si se ofereau premii pentru cei care gaseau un slogan catchy sau faceau un print deosebit, pana la urma au primit premii toti care s-au incumentat sa urce "pe scena".

Prezentatorul a fost destul de coerent, deloc formal si asta s-a potrivit bine cu atmosfera, a incercat sa creeze ideea de familie mare si cred ca i-a iesit.

Lumea a inceput sa plece pe la 1:30 si categoric nu din cauza reclamelor ci fiindca erau destul de inconfortabile scaunele (pentru cei care aveau, ca pentru restu...care au stat pe mese, no comment).

Noi am parasit evenimentul pe la 2.30 cand deja nu mai puteam digera nimic, in sala mai ramasesera vreo 30, care mai rodeau la seminte si radeau galagios la reclamele cu sex, (e clar pentru ce venisera, noroc cu Nutline care le-a alimentat obiceiul).

Concluzia: a fost un eveniment reusit tinand cont de faptul ca a fost realizat de studenti voluntari (care se stie ca nu prea au experienta chiar si cand vine vorba de organizare). Totusi, daca gaseau o sala mai primitoare, sau macar niste scaune mai confortabile, ar fi fost cu adevarat o noapte de publicitate.

Iar eu in lumea mea...

Te las acum, te parasesc... nu voi pleca, raman aici, insa ma-nchid in lumea mea, si plang si rad si ma gandesc...
Cu mana mea petrec trecutul si printr-un salt neomenesc presar prezentul cu stropi de viitor. Si-astept.. sa fiu, sa mor, sa (re)nasc, sa trec.

Ma contopesc cu clipa si ma ridic deasupra ta, deasupra lor, a tuturor.

Ma ridic la cer intr-un zbor feeric si cu ochi de gheata va privesc.

Sunteti nimic! Sunteti neant si totusi simt ca va iubesc!

Ma-ntorc spre tine, te privesc, cu ochii mei te rascolesc, te patrund, te-nconjur..

Iti iau inima si ti-o masor, iti fur gandurile si le-ntunec, iti musc zambetul si te zdrobesc.

Te las apoi sa zaci, un bulgare de lut, un cromozom al pantecelui meu, un corp amorf.

Te ridic, te-nfasor in faldurile vietii si te trezesc.

Iti povestesc tot ce-am simtit, tot ce-am trait.. tu nu m-auzi, doar ma privesti.

Aievea te caut, dar nu te gasesc.

Ma poticnesc, apoi reiau cu ton energic si te-asmut.

Tu zaci in nesimtire si ma privesti.

Privirea ta imi arde porii, imi ingheata suflul..

Coboara lin pe frunte, pe ochi, pe buze, imi infasoara sanii intr-o caldura naucitoare.

Ma zbucium, ma incovoi, ma daruiesc.

Tu ma privesti, eu iti vorbesc.
Tu ma atingi, eu iti vorbesc.

Tu ma cuprinzi si ma iubesti, ma devorezi.

Doar sexul meu raspunde unui atar' carnagiu, eu tot vorbesc.
M-opresc.

Ma lasi acum, ma parasesti, nu vei pleca, ramai aici, insa te-nchizi in lumea ta, si plangi si razi si te gandesti...

Fundatia Soros si despre PR-ul dintr-un ONG

Iata ca am mai descoperit o forma de PR, zilele trecute am avut ocazia de a vizita sediul Fundatiei Soros (pentru necunoscatori este un ONG infiintat in anii '90 de catre George Soros - om de afaceri, avand drept scop societatea deschisa). Aceasta oportunitate, ivita prin intermediul cursului facultativ 'Nonprofits in Romania', aduce inca un argument pentru a sustine ideea ca facultatea asta ne deschide si alte usi, nu numai cele ale cunosterii teoretice.

Ajunsi la sediul Soros am fost intampinati cu zambetul pe buze de Mirela Rus pr-ista fundatiei, care ne-a invitat la un pahar de vorba sau mai bine zis o ceasca cu cafea si niste pateuri si ne-a vorbit despre proiectele organizatiei si despre cum se face PR intr-un ONG.
Am vorbit in principal despre demersurile lor la Rosia Montana si despre neintelegerile cu firma canadiana care incearca sa exploateze aurul din acea zona. Cred ca e de prisos sa mai explic ce se intampla acolo fiindca mai mult sau mai putin toata lumea a auzit de proiect, si banuiesc ca si-a facut o impresie despre problema, atat in ceea ce priveste riscurile cat si avantajele.

Din cate am inteles, PR-ul intr-un ONG se realizeaza pe parametrii cat de cat asemanatori cu PR-ul din orice alta companie comerciala, adica scheletul este acelasi. Se doreste construirea unei imagini veridice si a unei reputatii, comunicarea se vrea eficienta si eficace, mentinerea relatiei cu publicurile, aparent nu exista diferente. Totusi, scopul lor final nu are legatura cu cresterea profitului, ci poate a unui profit imaterial. In cazul ONG-ului, din cate ne-a zis Mirela Rus, obiectivul principal este ca lumea sa cunoasca problema asupra careia atragi atentia, sa fie sensibilizata si jumatate din munca este deja realizata. De asemenea, am inteles ca din punct de vedere al stresului, PR-ul intr-un ONG nu este un factor de stres atat de mare ca in orice alta companie si bineinteles satisfactiile personale sunt imposibil de cuantificat.

Tot ce pot adauga este ca experienta Soros a fost una placuta, din momentul in care am pasit in fundatie pana la plecare, am fost tratati cu respect, am vorbit de la egal la egal (ne-a permis sa o tutuim), ne-am simtit importanti... ei uite, asta numesc eu PR adevarat!