Ma intreb totusi, de ce oamenii dau vina pe soarta si deci, de ce se incapataneaza sa creda ca viata lor este predeterminata?
Un lucru uimitor si totusi, lesne de inteles, este ca in general dam vina pe soarta cand ni se intampla ceva neplacut si credem in liber arbitru cand suntem mandri de reusita noastra. Concluzia logica este ca atunci cand am luat o decizie gresita "am avut de fapt ghinion", "asa a fost sa fie", sau bunii crestini zic: "asa a vrut bunul Dumnezeu", iar cand am luat o decizie corecta si lucrurile au iesit asa cum ne-am dorit, nu mai suntem victimele destinului, ci suntem intelepti, destepti si bine educati.
Toata ziua lumea se plange de nereusitele lor, fiecare in functie de mediul din care provine si de asteptarile pe care le are.
- Daca e tanar(a) adolescent(a) se plange ca parintii nu il/o inteleg, ca nu ii dau destui bani de buzunar si astfel nu isi poate cumpara hainele de firma visate, ca da numai peste fete/baieti nepotriviti care il/o fac sa sufere.
- Daca e student se plange ca a luat note mai mici decat merita, ca are prea putini bani pentru cheltuiala, ca nu are timp si de distractie, ca scoala e prea stresanta si ca profesorii sunt neintelegatori.
- Daca are deja o cariera se plange ca nu e platit destul pentru cate atributii are, ca seful nu il intelege si ii cauta mereu nod in papura, ca a intrat in rutina birou-casa si nu mai are timp de familie, ca nu si-a mai luat o vacanta de nu stiu cand.
Parerea mea este ca ar trebuie sa ne trezim un pic din starea asta de letargie generalizata si sa realizam ca daca am analiza mai profund natura problemelor noastre avand ca unic scop gasirea unei/unor solutii, lucrurile nu ar mai parea atat de grave.
Desi cred in Dumnezeu si Il consider instanta ultima care guverneaza de undeva de sus lumea, sunt de parere ca El nu se implica direct in lume si ca nu ia parte la mersul acesteia decat in linii mari. Imi imaginez ca viata este bicicleta pe care ne-a daruit-o Parintele nostru, fiecaruia dupa cum a considerat, mai noua, sau mai veche, mai slaba sau performanta, dar tine de noi sa ii indreptam ghidonul in directia in care dorim.
Nimeni nu e vinovat de lucrurile care ni se intampla, nici soarta, nici Dumnezeu, nici norocul. Inafara de lucrurile pe care nu le putem controla, moartea unei persoane dragi, o boala grava, o calamitate naturala, totul depinde de deciziile pe care le luam. Poate ca e o perspectiva trista asupra vietii, insa cred cu tarie ca singurii "vinovati" pentru viata pe care o ducem suntem noi.