Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

duminică, 25 ianuarie 2009

Intre deziluzie si speranta


Vorbeam zilele trecute cu diferiti prieteni de relatii si despre iluzia perfectiunii si perfectabilitatii lor. De faptul ca inca din copilarie ne sunt proiectate si ulterior, prin repetitia lor, inradacinate in memorie, niste imagini iluzorii despre modul in care evolueaza relatiile intre oameni, in special cele in familie sau in cadrul cuplului.

Alba ca Zapada, Cenusareasa, Ileana Cosanzeana si cate si mai cate alte povesti celebre ne directioneaza in crede in niste idealuri. Prin povestile citite, prin desenele sau filmele vazute la televizor, fiecare isi formeaza propria sa viziune asupra vietii, asupra dragostei, asupra viitorului. Aspect perfect legitimat de faptul ca oamenii au nevoie de visuri, de idealuri, de mici utopii pentru a-i ajuta sa se perfectioneze permanent, sa evolueze.

Invatam de mici sa discernem intre bine si rau, frumos si urat, insa oare invatam de mici sa facem diferenta intre real si imaginar?

Prin prisma experientelor de pana acum realizez forta extraordinara pe care o au cartile sau filmele in formarea unei realitati dezirabile, insa de cele mai bune ori fictive si irealizabile.
Adevarurile sunt descoperite pe calea cea grea a experientei fiecaruia, partenerii nu apar in viata noastra calare pe cai albi, romantismul idilelor la care toti speram este inlocuit de pragmatismul vietii de zi cu zi, emotiile puternice, pasiunile arzatoare si iubirile vesnice devin ecouri slabe ale unor dorinte prea putin satisfacute, transformate in frustrari si dezechilibre emotionale.

Spuneam deunazi ca iubirea atat de frumos cantata in poezii si basme este o iluzie trecatoare, o iluzie necesara ce-i drept, insa o simpla iluzie. Totul se rezuma la o barbara satisfacere a nevoilor individuale; prin relatiile interpersonale de cuplu procedam la eliminarea singuratatii, la suprimarea pornirilor sexuale, la implinirea impulsurilor afective.

Imi revin totusi in minte versurile dintr-o piesa de teatru vazuta in copilarie: ''Lasati-mi visul, inca o noapte, si apoi de buna voie il dau [...] Cand impotriva-mi vor fi toate, ma voi gandi la viata mea.'' (Misterele Londrei, 1995).

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Teoretizarea New Media - focus on Digital PR


Terifianta concluzie de weekend - ma apropii cu pasi repezi de al doilea semestru al acestui an si realizez ca inca nu m-am apucat de licenta. Desigur, nu e ceva nou pentru majoritatea studentilor din ultimul an, dar presiunea psihologica resimtita in aceasta perioada nu e ceva usor descriptibil si nici usor de inteles pentru ce care nu se regasesc in aceasta situatie.

Un lucru e cert: mi-am ales deja tema lucrarii si profesorul coordonator.

Tema: Traditional PR vs. Digital PR

Prof. coord: Dorina Tudor (ex Gutu)

Fiindca inainte de a incepe orice lucru maret trebuie sa iti faci un plan si fiindca orice plan bun este precedat de un research, am facut primul pas si am cautat informatii despre Digital PR pe internet.

Poate era de la sine inteles ca pe .ro nu voi gasi mare lucru, am cautat direct pe .com materiale: articole, statistici, carti, studii de caz, orice m-ar putea ajuta.
Prima sursa descoperita este http://www.prnewsonline.com/, o jungla de informatii, numai bune de luat la puricat.

Sursele nationale lasa de dorit, nu exista carti, nu exista continut de calitate in online, poti alege cate ceva din blogurile specialistilor in domeniu, dar mult prea putin.

Salut cu aceasta ocazie initiativa dnei Gutu care ne-a pus la dispozitie New Media, si astept cu nerabdare aparitia mai multor carti de specialitate care trateaza subiectul!!!

Va voi tine la curent cu evolutia lucrarii mele si promit sa impartasesc sursele gasite.

Si pentru ca suntem inca in sesiune:

Bafta, mila si pomana!

P.S. Orice carte, revista, link ref. la tema cunoasteti mi-ar fi de folos!

marți, 20 ianuarie 2009

Cand distantele se contracta

Atunci cand problemele se ingramadesc, cand zilele par tot mai lungi si mai morocanoase, cand stresul e cuvantul de ordine si somnul iti e tot mai sucit, intors, insuficient, singura alinare ti-o gasesti in amintirile unor zile mai senine.

Cel mai des iti vin in minte imagini din copilarie..zilele calde de vara petrecute in natura, vacantele la munte, mare, sau la nemuritorii bunici, glumele neincetate, rasetele de copii, jocurile ciudate inventate cand te plictiseai de 'fata', de 'baba oarba' sau de 'ratele si vanatorii', lipsa de griji a acelor vremuri...dar cel mai des iti aduci aminte de prietenii de atunci, de prietenii buni..de prietenii fara de care nu te inchipuiai niciodata!

Totusi, apar situatii neprevazute, ilogice, inexplicabile pentru o minte de copil, cand trebuie sa iti iei ramas bun de la prieteni si sa o luati pe drumuri separate. Suferi la inceput, ai impresia ca nu vei surmonta niciodata acea suferinta, ca lumea s-a inchis si ca ai prefera sa te inghita si pe tine in ea.. Desigura ca timpul le vindeca pe toate, ca apar alti oameni minunati si ca legi alte prietenii..insa ele nu se pot compara cu puritatea celor din anii copilariei.

Astfel ca desi oamenii pot fi despartiti de continente, mari, oceane, desi distantele par enorme, te agati ca de o ramura salvatoare de mijloacele avansate de comunicare si incerci sa distrugi barierele si sa parcurgi distantele cu viteza luminii.

Intr-adevar salvarea ne-o ofera tehnologia si chiar daca nu simti imbratisarea calda a prietenilor tai, poti simti emotia din vocile lor, caldura vorbelor duioase si placerea de a impartasi o gluma buna asa cum o faceai cu ani in urma.

Inchei prin a le multumi prietenilor mei din toate colturile lumii ca si-au unit fortele pentru a pulveriza distantele si pentru a retrai impreuna momentele minunate ale copilariei!

marți, 6 ianuarie 2009

Retrospectiva 2008

Cu o mica intarziere de o saptamana de la inceputul anului, (dar cei care ma cunosc s-au obisnuit deja cu asta:D), imi iau si eu inima in dinti si in loc sa privesc numai la anul in care tocmai am pasit, intorc un pic privirea in urma.
Singura modalitate prin care imi pot aduce aminte cate am trait, sau mai bine zis experimentat in 2008 este sa ma uit la poze. Lucru care ma duce cu gandul la intrebarea: oare peste ani, numai pozele raman ca vesnice testimoniale a ce am fost si am trait, sau putem crea noi insine ceva solid, nemuritor?

Poze, poze, poze..cel mai frapant lucru cand privesti spre camera mea este ca s-a umplut parca subit de poze. Nici nu-mi dau seama cat de repede am adunat atatea amintiri, cert este ca le-am atarnat peste tot, fiecare coltisor al camerei murmura un moment placut din trecut.

Surpinzator, din poze descifrez ca in anul 2008 cuvantul cheie a fost: prietenie!
Am adunat gramezi digitale de poze cu prieteni, cu cei vechi si cu altii noi deopotriva, cu oameni buni, frumosi, cu oameni adevarati.

2008 a fost un an aglomerat, un an in care simt ca am muncit mai mult ca in cel precedent si sper, mai putin ca in cel in care tocmai am intrat. Facultate, BOS, AIESEC, serviciu, numesc numai cateva dintre activitatile in care m-am implicat. Cert este ca desi am avut atat de putin timp liber, l-am impartit atat de bine, reusind sa fiu mai aproape de cei dragi decat inainte.

Pe langa prietenie, anul 2008 a fost presarat cu extravagante, cu schimbari bruste, cu dezechilibre, cu emotii puternice, cu parfum de aventura. Un spirit hedonist a reusit sa se afirme spre sfarsit de an, insa a fost rapid inabusit de smerenia sarbatorilor si zace acum latent, asteptand o noua rascoala.

Pentru 2009 am planuri marete, liste lungi de obiective, unele ce asteapta de ani sa fie indeplinite, altele ce apar pe zi ce trece.

De fapt, in 2009 mi-am propus..sa fiu fericita, fiindca happiness is just a state of mind!

Si voua va doresc, sa reusiti sa fiti fericiti anul acesta fiindca depinde doar de voi!