Citeam azi o stire in Adevarul ca numarul persoanelor care incheie asigurari medicale de sanatate a crescut cu 48% fata de anul trecut si ca tot mai multi romani se orienteaza catre clinicile private. Tendinta nu vine ca o surpriza, fiindca daca te gandesti un pic la lipsa dotarilor din spitalele publice, la aspectul care te duce cu gandul la o epoca de mult apusa si la atitudinea necorespunzatoare a personalului, parca preferi un spital privat. Daca iti poti permite, de ce sa nu fii tratat bine si mai ales de ce sa nu beneficiezi de aparatura moderna, pana la urma tu esti clientul. Asa ca, de frica bolilor si a tratamentelor necorespunzatoare, bagi mana in portofel si scoti bani de doua ori, o data pentru asigurarea obligatorie si inca o data pentru serviciile pe care chiar o sa le folosesti.
Nivelul de competenta al spitalelor publice din Romania lasa de dorit si acest lucru este acum masurat prin rating-ul spitalelor (notare de la 1 la 5, 1 primind cel mai performant spital si 5 cel mai slab), criteriile de clasificare fiind competenta si profilul spitalului - regional, judetean, care trateaza afectiuni cu grad mare sau redus de complexitate.
Luand in considerare cele de mai sus, zic totusi, ca proverbul "afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul", se aplica si in cazul spitalelor private. Daca au dotari moderne si medicii iti zambesc frumos, nu inseamna ca sunt mai sigure ca spitalele publice, sau mai exact, nu inseamna ca medicii sunt mai bine pregatiti. De fapt, cred ca cei mai buni doctori sunt tot in cele publice si spun lucrul asta bazandu-ma pe experienta din ultimele 6 luni. Din pacate, am avut ocazia sa petrec suficient timp in diferite spitale publice, Floreasca, Sf. Ioan, Fundeni, IOB, Bagdasar, Colentina si trebuie sa spun ca am intalnit si medici extraordinar de bine pregatiti, care fac tot posibilul sa gaseasca o solutie la boala pe care o ai si care te treateaza asa cum trebuie. Bineinteles, de cele mai multe ori totul vine cu un pret, destul de mare, indesat in plicuri mici sau in pungi mari. Dar, am intalnit si medici si asistente care isi iau ture in plus si nu dorm cate 2-3 zile ca sa stea alaturi de pacientii in stare grava, care sunt mereu in alerta si au un comportament ireprosabil, care fac scandal daca incerci sa le strecori ceva in buzunar si in ochii carora se vad inca omenia si compasiunea. Si le multumesc in felul acesta celor care au avut grija de tata pana in ultimul moment. Pana la urma, cred ca tine de a gasi omul si locul potrivite la momentul potrivit. Si pentru asta ma angajez chiar sa va fac cateva recomandari, in functie de problema pe care o aveti.