Instigare la cultura

Cartile: prea multi le-au elogiat scopul, prea multi au vorbit despre deosebitele invataminte ce se pot desprinde din ele...
Desi poate voi fi acuzata de plagiat, fiindca titlul: "Instigare la cultura" a fost folosit de altcineva tot ca indemn, imi rezerv dreptul de a ma folosi de eticheta aceasta pentru a enumera cateva dintre cartile pe care le citesc si pentru a va deschide, poate, si voua, gustul si interesul pentru lectura unor carti pe care le consider de calitate.
Consider ca nu conteaza cat de mult citesti, ci ce citesti si mai ales cu ce ai ramas in urma lecturii. Cunosc oameni care au citit un vagon de carti, dar sufletul lor sarac dovedeste faptul ca nu au interiorizat nimic. Cu lectura este ca si cu varsta, nici una dintre ele nu te fac obligatoriu mai intelept.
Esential este ca in carti putem gasi multe sfaturi, directe sau de cele mai multe ori indirecte, ascunse in spatele unor intamplari sau personaje surprinse in diferite ipostaze. Din fiecare carte pe care o citesti trebuie sa retii macar un indemn si in urma unei judecati de valoare pe care neaparat trebuie sa o realizezi, sa alegi daca este bine de urmat sau nu.
In cele ce urmeaza nu voi incerca sa elogiez cartile sau rostul lor, ci voi insira doar cateva citate extrase din ele, ramanand la latitudinea voastra daca le veti citi sau nu si mai ales daca veti reusi sa gasiti si ulterior sa urmati, sfaturile ascunse in ele.
Scriind pasajele care mi-au starnit interesul, probabil ca acestea vor ramane mai mult timp in lumina memoriei si astfel sper ca ma voi numara si eu printre cei care invata din greselile altora, fie acestea si personaje fictive.

1. "Luna si doi bani jumate" - W. Somerset Maugham (Editura Meridiane, Bucuresti, 1971)

Din prefata: "Chinuita si mareata experienta a pictorului Paul Gauguin, conditiile cu totul neobisnuite in care acesta si-a descoperit cu intarziere vocatia si si-a realizat opera - sacrificand totul pentru arta - au ispitit pe multi psihologi si interpreti ai fenomenelor estetice sa explice strania si contradictoria sa viata. Intr-adevar, este ispititor a incerca sa lamuresti motivele pentru care un om asezat si foarte onorat in ochii burgheziei, cu o familie careia nu avea nimic sa-i reproseze si pe care o indragea, intretinand-o din activitatea sa ca agent de schimb la bursa din Paris, paraseste totul pentru a duce o singulara si chinuitoare viata de artist prea putin inteles si nerasplatit, pentru a deveni din om "fericit" in sens burghez, un paria, haituit de nazuinte aparent ciudate si irealizabile." (Petru Comarnescu)

Citate:

- "Dupa parerea mea, lucrul cel mai interesant in arta este personalitatea artistului; or, cind aceasta personalitate este deosebita, sint dispus sa-i iert o mie de greseli. Presupun ca Velazquez a fost un pictor mai bun decat El Greco. Dar faptul ca ne-am obisnuit cu arta celui dintii ne raceste entuziasmul. Cretanul, senzual si tragic, ne ofera adancurile de mister ale sufletului sau ca o jertfa permanenta. Artistul, fie el pictor, poet sau muzician, ne satisface simtul estetic prin opera sa sublima sau numai frumoasa; artistul se daruieste pe sine insusi, si dezvaluirea treptata a tainei sale iti trezeste ceva din fascinatia lecturii unui roman politist." (pag. 25-26)

- "Facultatea de a crea mituri este o calitate innascuta a rasei umane. Oamenii se reped cu aviditate asupra oricaror incidente mai neobisnuite sau mai tainice, din viata celor ce s-au deosebit cat de cat de semenii lor si nascocesc in legatura cu ei o legenda, in care cred apoi cu fanatism. Este protestul romantismului impotriva banalitatii vietii. Faptele din legenda ii asigura eroului ei cel mai valabil pasaport de a intra in nemurire. " (pag. 28)

- "Monumentul unui pictor este insasi opera sa." (pag. 31)

- "- De ce oare femeile dragute se marita intotdeauna cu barbati plicticosi?
- Pentru ca barbatii inteligenti nu vor sa se insoare cu femei dragute..." (pag. 42)

- "Cand oamenii afirma ca nu le pasa ce gandeste lumea despre ei, in majoritatea cazurilor se amgesc singuri. In general asta inseamna ca vor sa procedeze cum ii taie capul, convinsi fiind ca nimeni nu va afla de ispravile lor, iar in cel mai rau caz, braveaza opinia majoritatii, pentru ca se stiu sustinuti de cei din imediata lor apropiere. Nu este greu sa nu te sinchisesti de conventiile sociale, cand aceasta lipsa de conventionalism este tocmai conventia cercului in care traiesti. Ea iti trezeste un sentiment excesiv de autoadmiratie. Incerci satisfactia curajului fara inconvenientul primejdiei. Dar dorinta de a castiga aprobarea celor din jur constituie poate cel mai adanc inradacinat instinct al omului civilizat. Nimeni nu se grabeste mai mult sa se ascunda la adapostul respectabilitatii decat femeia care a incalcat conventiile si s-a expus astfel "sagetilor" bunei cuviinte ultragiate. Nu-i cred pe oamenii care sustin ca nu le pasa nici cat negru sub unghie de opinia publica. Aceasta afirmatie reprezinta fanfaronada ignorantei. Inseamna doar ca nu se tem sa le fie reprosate micile lor aventuri, deoarece sunt convinsi ca vor ramane nedescoperite." (pag. 80)

- "[...] constiinta omului este paznicul launtric al legilor elaborate de comunitate spre propria ei aparare; este politistul instalat in sufletul fiecaruia dintre noi, pentru a ne impiedica sa infrangem vreuna dintre aceste legi, este spionul furisat in fortareata centrala a ego-ului. Dorinta omului de-a fi aprobat de semenii lui este atat de puternica si teama de cenzura acestora atat de violenta, incat el insusi si-a introdus dusmanul in fortareata. Si acum dusmanul il pandeste, mereu treaz in interesul stapanului sau, gata sa zdrobeasca orice dorinta, de-abia mijita, de a se indeparta de semeni. Il va forta sa puna interesele societatii mai presus de interesele lui proprii. Constiinta este lantul puternic care leaga individul de colectivitate, iar omul supus intereselor colective de care e convins ca sunt mai presus decat ale sale, devine un fel de rob al stapanului sau, si-l aseaza pe acesta la locul de onoare." (pag. 81-82)

- "De ce sa crezi ca frumosul, care-i lucrul cel mai pretios din lume, zace ca o piatra pe malul marii, pentru ca un trecator indiferent s-o ridice din plictiseala? Frumosul este un lucru minunat si straniu, pe care artistul il plamadeste din haosul lumii prin framantarea sufletului sau. Iar dupa ce l-a zamislit, nu oricui ii este dat sa-l cunoasca. Pentru a-l putea patrunde, trebuie sa incerci si tu trairile artistului. E o melodie care te invaluie si pentru a o putea asculta in inima ta ai nevoie de intelegere, simtire si fantezie." (pag. 101)

- " [...] Nu cred ca ea sa-si fi iubit vreodata cu adevarat sotul. Ceea ce luasem drept dragoste nu fusese decat o replica feminina la alintari si confort, adica ceea ce trece drept dragoste in mintile marii majoritati a femeilor. Este vorba de un sentiment pasiv care se poate revarsa asupra oricarui barbat, asa cum vita se poate catara pe orice pom; iar intelepciunea lumii recunoste forta acestui sentiment, mai ales cand indeamna o fata sa se marite cu barbatul care o doreste, asigurand-o ca mai tarziu va urma si dragostea. Este un simtamant care imbina satisfactia de a se simti in siguranta, orgoliul proprietatii, placerea de a se sti dorita si multumirea de a avea un camin; iar femeile atribuie o valoare spirituala acestei senzatii numai dintr-o gratioasa vanitate. Toate acestea raman insa fara aparare in fata pasiunii." (pag. 142)