Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

duminică, 30 martie 2008

Interviuri..interviuri..interviuri..

Dupa PR Days, ne orientam atentia catre a doua parte a proiectului PRoud to say I know, mai exact catre PR School.

Fiindca ne-au zapacit autoritatile cu summitul NATO ne-am gandit ca nu strica daca in acele zile ne punem un picut neuronii la incercare si invitam studentii care aspira la o cariera in PR la niste workshopuri mai mult decat folositoare.

S-au terminat si selectia aplicatiilor si interviurile, pot spune ca zarurile au fost aruncate.

Pentru doua zile m-am simtit ca o adevarata "HRista". A fost foarte amuzant ca vineri sa am interviu la Aiesec si sambata sa tin eu interviurile la BOS. Am facut dintr-odata schimb de roluri si cred ca mi-a prins foarte bine, fiindca am stiut ce sa urmaresc la selectie.

Am ramas totusi foarte dezamagita de studentii de la facultatile de profil (aviz SNSPA si Universitate). Mi se pare ingrozitor ca dupa 2, 3 ani de facultate sa nu stii sa faci diferenta dintre marketing si relatii publice, sa nu ai idee de cum se scrie un comunicat de presa si sa faci greseli de genul: "ve-ti". Nu degeaba spun specialistii din domeniu ca nu gasesc oameni capabili.

Am ramas uimita si ca unii au facut niste aplicatii foarte bune, dar la interviu au demonstrat ca nici nu stiu pe ce planeta traiesc. Dupa 4 ani de SNSPA concluziile sunt devastatoare - zero experienta, zero participare la conferinte, workshopuri, concursuri de profil, o imagine destul de deformata cu privire la domeniul relatiilor publice si la cerintele de pe piata, si pana la urma demonstreaza zero interes sau initiativa.

Am observat cu placere, totusi, ca studentii la marketing sau politehnica, care au citit cateva carti de relatii publice, care au participat la cateva evenimente, au dovedit ca s-ar descurca mai bine pe un job in domeniu.

In ceea ce priveste selectia participantilor, recunosc ca am fost destul de exigenta, uneori dura, dar am vrut sa le descopar limitele. Unii au mai multe cunostinte, dar nu stiu sa se puna in valoare si le lipsesc abilitatile de comunicare si persuasiune. Altii, nu prea au cunostinte si trateaza destul de superficial domeniul, dar au capacitatea de a convinge ca totusi merita atentie.

Ma declar foarte multumita de rezultate, in sensul ca sunt convinsa ca i-am ales pe cei mai buni. Alegerea finala a fost mai dificila, in sensul ca ramasesera cativa pentru care am votat, fiindca erau cam la acelasi nivel si ne era foarte greu sa alegem. Dar nu este un capat de tara daca au fost respinsi, fiindca oportunitati de acest gen se gasesc la tot pasul, si in definitiv, vom mai organiza un PRoud si la anul. :)

PRoud to say I know


PRoud to say I know a fost evenimentul extremelor. Primul eveniment la care simt ca m-am implicat 150% de cand sunt membra BOS.

Crize, haos, situatii limita, caldura, aglomeratie...

Super invitati, studenti pasionati de PR, interactivitate, know-how, campanii, blogging...

La PR Days am avut parte de cate putin din fiecare.. Am fost dezamagiti de cei de la McCann care ne-au sunat cu 20 de minute inainte de eveniment sa ne zica ca nu mai pot veni si nici nu au pe cine sa trimita..evident ca ne-au pus intr-o mare incurcatura, dar am gasit o portita de scapare. Draguta ca de obicei, PR-ista Fundatiei Soros - Mirela Rus saved the day. Desi luata prin surprindere si fara sa isi pregateasca un speech a facut foarte bine fata situatiei si chiar a primit un feedback pozitiv de la studenti, care s-au strans in jurul ei dupa prezentare ca sa afle mai multe informatii despre ea si proiectele Fundatiei Soros.

O alta situatie jenanta, Andreea Catu de la Avon a dat si ea bir cu fugitii..dar am scos-o la capat si de data asta.

Chiar daca au fost probleme de ordin administrativ, sala prea mica, caldura mare, ma bucur ca am primit multe feedbackuri pozitive, deci tot raul spre bine :)

Urmeaza PR School, intre 1-4 aprilie si dupa cati aplicanti am avut, se pare ca lumea are incredere in BOS si vor sa se implice in proiectele noastre.

miercuri, 26 martie 2008

The adventure of your life..seen upside down


Just imagine what would you need to live the adventure of your life..then, try to picture it upside down..

Fiecare dintre noi avem nevoie de un strop de aventura, de o picanterie, sau de putina excentricitate care sa opreasca timpul in loc, sau care sa schimbe un pic cursul prea normal al activitatilor cotidiene. Uneori e nevoie doar de cateva momente petrecute in compania persoanei potrivite, de o discutie, sau de o zi de distractie neintrerupta pentru a simti ca sangele iti zgacneste in vene, ca inima iti bate cu putere si ca pur si simplu bateriile incep sa se reincarce.

Pentru a trai aventura vietii tale nu ai nevoie de excursii de safari in Egipt, de surfing in Fiji sau de sarituri cu parasuta, poate fi chiar mai provocator ca totul sa se produca in interiorul tau, sa treci printr-o revolutie sentimentala si nu senzorio-perceptiva. In definitiv, totul este comandat de creier si daca pe unii dintre noi ii antreneaza sporturile extreme, altora le este de ajuns sa li se ofere posibilitatea sa-si schimbe un pic traiectoria in viata, sau macar perspectiva asupra viitorului.

Morala e ca aventura vietii tale o poti trai foarte bine in orasul tau imbacsit si aglomerat, in timpul orelor pe care in general le dedici carierei, ajutat prea putin de factorii externi. Totul se poate complica in cateva clipe si fara sa-ti dai seama te trezesti cu gandurile cele mai intime proiectate pe tavanul vietii, doar ca, totul se vede cu susul in jos.

luni, 24 martie 2008

Tot romanu' are firma


Iata-ne ajunsi aproape la mijlocul anului 2008, tara noastra-i infloritoare, bagata pana peste cap in NATO si mai nou in UE. Pana aici, nimic nou sub soare. Ce totusi ramane inca necunoscut marelui public este ca mediul romanesc de afaceri este arhidezvoltat si, paradoxal, inca ultraincapator.


Firmele mici si mijlocii apar ca ciupercile dupa ploaie, si din pacate, dispar la fel de repede. Ca sa te lamuresti de cum sta treaba, nu trebuie decat sa ai o baza de data cu firmele din Romania, sa zicem, cu cele care produc si comercializeaza doar produse cosmetice, si sa dai telefon prezentandu-le o oferta de colaborare.

Convorbirea telefonica va suna in felul urmator:

TU: "Buna ziua, sunteti firma "Vasile Cucu Impex SRL" sau "Maricica SA"?

EL/EA 1: "Alo, Cucu aicea, da, noi suntem, ce vrei?"

2: "Zi! Ce vrei?"

TU: "Ma numesc X, reprezint firma Y si am o oferta de colaborare, as putea sa va dau dvs mai multe detalii sau imi puteti face legatura cu dna, dl director?"

El/Ea: 1. "aaa..pai sefa nu-i aici, da ce vreti domnle?" - rasp: "Am o oferta de colaborare, cand as putea sa revin" - rasp: "Eee, nu stiu, alta data, cand puteti."

2. "Aicea-i magazinu donsoara, sunati in alta parte." - rasp: "Imi puteti da un numar si un nume de contact?" - "Pai nu stiu numaru, eu sunt vanzatoarea, sunati alta data!"


Acesta a fost doar un mic exemplu care reflecta intocmai posibilitatile de dezvoltare ale firmelor de apartament, sau de familie din mediul romanesc de afaceri.

Cei care sunt mici, nu vor sa creasca, fiindca nu vor sa investeasca nici un leu in publicitate, deci, oricum nu au nici o sansa sa auda lumea de ei. Iar cei care sunt de ceva timp pe piata si au impresia ca sunt cat de cat cunoscuti, nu vor sa mai investeasca in publicitate fiindca au impresia ca au cucerit deja lumea cu firma lor.


In ziua de azi are firma si Nea Ion si Nea Pandele, sau Nea Costel, tanti Mioara vrea si ea sa-si deschida firma si Sevastita e deja pe piata de 2 ani. Unii au fost "trasi pe dreapta momentan", altii aspira sa ajunga Coco Chanel, dar fara efort sau investitii, si unora pur si simplu nu le pasa de posibilitatile de extindere, atata timp cat au propria afacere.


Deci, la capitolul IMM stam foooarte bine, dar de multinationalele romanesti ce parere aveti? Apropo, care-or fi alea?

duminică, 23 martie 2008

BOS te invita sa zici: PRoud to say I know

Uite ca am "supravietuit" si la organizarea celui de-al doilea eveniment marca BOS. Asta inseamna ca rezultatele primului eveniment ("Expeditie in HR") au fost imbucuratoare si chiar promitatoare.
Desi ne-am apucat cam tarziu de organizare si au fost facute unele greseli, ideea tocmai asta e, sa invatam din esecuri si sa ne transformam slabiciunile in oportunitati. Sper ca, cel putin din anumite puncte de vedere, am reusit sa facem asta pentru PRoud, desi acest eveniment a fost facut tot in pripa. Ups..deja vorbesc la trecut, cand nici nu a inceput propriu-zis..oh well..a trecut perioada de promovare, si pot spune ca zarurile au fost aruncate. Acum, singurul lucru care mai ramane de zis este: bafta, mila si pomana! dupa expresia celebra a dlui Halic.

Departamentul de PR din BOS a fost cel mai solicitat pentru PRoud, dupa cum era si normal. Trebuie sa recunosc ca am fost un pic zapacita, fiindca nu m-am dezmeticit bine dupa Expeditie si deja ceasul era 'PRoud' in a anunta sosirea urmatorului eveniment. In fata ochilor am inceput sa vad numai cuvantul PROMOVARE, lucru care anunta o avalansa de probleme ce asteptau nerabdatoare o rezolvare. Cu siguranta, totusi, cea mai solicitata a fost Irina (project manager si manager de departament PR), fiindca trebuia sa traseze liniile directoare ale tuturor activitatilor, sa ne zica ce sa facem, sa faca si ea alaturi de noi tot ce tine de PR si promovare si sa ne si supravegheze, deci cred ca ea a fost cea mai stresata.

Si ca un verdict care nu intarzie sa apara, partea cea mai stresanta acum vine. Cu totii ne dorim, bineinteles, ca evenimentul sa aiba succes. Sa vina multi studenti, (dar nu prea multi, ca va deveni sala neincapatoare;)), sa vine toti speakerii invitati si sa intretina discutii interesante si antrenante, si nu in ultimul rand sa plece lumea castigata si multumita. Fiindca dupa conferinte urmeaza PR School si vrem trafic mare si acolo :)

Inchei aceasta scurta introducere in atmosfera de dinaintea evenimentului prin a spune: VENITI LA PRoud ca sa spuneti si voi: PRoud to say I know!

Inscrieri pe: www.bosromania.ro/proud

duminică, 2 martie 2008

"Casatoria ramane, practic, inevitabila." - G.B. Shaw


Poate ca citatul va pare destul de cinic..eu zic ca depinde din ce perspectiva privesti.
Daca consideri ca prin casatorie te privezi de libertate, probabil ca va deveni pana la urma un hop inevitabil.
In ciuda invataturilor religioase si a educatiei primite eu cred ca daca ai deja o relatie stabila, daca cunosti bine persoana de langa tine si daca va leaga sentimente puternice, casatoria ramane doar un act, o modalitate de oficializare a relatiei, in fata lumii si a lui Dumnezeu. Cred ca daca privesti casatoria ca pe un mijloc de suprimare a materializarii tentatiilor, a pasiunilor, ideea asta te va haitui toata viata, prin puterea autosugestiei.

Probabil va intrebati de ce am readus in discutie casatoria, desi paream sa fi epuizat toate parerile despre aceasta intr-un post anterior..chill..nu fiindca as avea oarece ganduri de maritis, ci fiindca ieri sora mea a devenit doamna, mireasa, soata in fata lui Dumnezeu. Cununia civila a avut loc cu putin timp in urma, dar abia ieri a imbracat rochia alba si si-a luat "ziua buna".

Cum era de asteptat am fost domnisoara de onoare, deja pot spune ca am experienta, fiindca in septembrie am avut acelasi rol la nunta surorii lui Tudor. Inca nu am ajuns la 27 de rochii si 27 de nunti si nici nu mi s-au aprins calcaiele dupa cumnatel, deci pot sa va garantez ca totul a mers struna. Nici nu am prins buchetul (asta fiindca am aparut dupa ce s-a aruncat), deci nu voi fi nici mireasa prea curand, insa astept momentul cu zambetul pe buze, fara false spaime.

A fost o nunta ca-n povesti, nu a tinut chiar 3 zile si 3 nopti, dar mireasa parea rupta din povesti, mirele Fat-Frumos cu stea in frunte, bucatele au fost alese, nuntasii voiosi si s-a petrecut cum nu se putea mai bine.

Nu am plans de emotie ca in filme, dar mainile imi cam tremurau pe lumanare cand stateam in fata altarului. Totusi, mai emotionant a fost faptul ca preotul este prieten de familie si a tinut un discurs inaltator..aproape toti nuntasii au fost rude sau apropiati, deci persoane sub ochii carora am crescut si de fiecare data cand ii priveam aveam flash-backuri cu momente din copilarie, dar ma trezeam apoi, cand o vedeam pe mireasa...da..e chiar sora mea.
All in all a fost o nunta reusita, care prevesteste o viata de cuplu fericita, sau mai bine zis de familie, care asteapta din clipa in clipa un nou membru.

Inchei printr-un alt citat de Shaw: "Căsătoria se bucură de popularitate pentru că ea combină maximum de tentaţii cu maximum de posibilităţi".