Relatiile dintre femei si barbati (versus sau egal?)

Nu e prima oara cand imi pun problema relatiilor dintre femei si barbati, mai exact cand incerc sa definesc si sa imi explic natura relatiilor dintre noi si ei.

O sa impart relatiile intre cele profesionale si cele personale, fiindca sunt niste criterii care imi vor facilita demersul, ca sa ma exprim cat mai protocolar posibil si clar neadecvat unui blog. (special pt carcotasi, aviz lui Alex D).

Din punct de vedere profesional relatiile sunt destul de tensionate. A devenit deja stereotip faptul ca femeile ajung destul de greu pe pozitii de top fiindca inca se lupta cu mentalitatea de tip societate patriarhala in care numai barbatul conduce. Totusi, depinde de domeniul in care activeaza, in politica e cel mai greu si in meseriile strict masculine de genul: camionagiu, sudor, "manager general" :)), dar ca sa nu discriminez, exista si domenii "strict" feminine, cum ar fi cele legate de comunicare, mass media, in care 80% activeaza femei.

Totusi, parca si in Romania ultimilor ani lucrurile au inceput sa se schimbe, ierarhiile au inceput sa se inverseze. Exista tot mai multe femei cu cariera si tot mai multi barbati ramasi la vatra, care au grija de casa, copii. Si uite asa intram in a doua parte a problemei, relatiile personale dintre femei si barbati.

Desi mereu am sperat la un echilibru de forte, concluzia e mai putin prietenoasa decat ma asteptam, si anume: nu exista si nu poate fi creat un echilibru afectiv in cadrul relatiei amoroase dintre un barbat si o femeie. Ca si fericirea, o stare de echilibru continua nu poate fi intretinuta.
Intotdeauna va exista un cocos si o gaina, oricat de permisivi vom fi, gaina + gaina nu fac oua si nici cocos + cocos. Prin urmare, desi raportul de forte se poate inversa pe parcursul unei relatii, intotdeauna va fi unul care va domina si un altul care va fi dominat. Intotdeauna va fi unul care iubeste si celalalt care...e iubit, unul care se cearta si celalalt care tace, unul care sufera si celalalt care..sufera de grija altuia...

Verificabil este ca intre femei si barbati nu poti pune niciodata semnul egalitatii, intotdeauna va fi o competitie, atat in relatiile profesionale, cat si in cele personale. Cred ca inca de la inceputul unei relatii pana la tribunal sau pana cand isi da obstescul sfarsit, cazul se intituleaza Maria vs Ion, fiindca exista numai femeie vs. barbat.

Pragu' de 3

Fiindca tuturor "ne plac" definitiile, imi voi exercita talentul de "mare specialist in domeniu" si voi spune ca:
Pragu' de 3 este formula folosita de cei care sunt implicati in relatii de durata pentru a descrie criza care apare dupa aproximativ 3 ani. Unii zic ca in special baietii intra intr-o stare foarte ciudata cu manifestari asemanatoare transformarilor psihologice specifice andropauzei..navoia de schimbare, de a experimenta ceva nou, stari de confuzie, de tulburare, de tristete alternata cu bucurie inexplicabile, iesiri nervoase nemotivate, inconsistenta..nu sunt experta, dar multe dintre ele sunt caracteristice si adolescentei..

Din pacate, toate transformarile astea genereaza conflicte ce duc in final la despartire. Multe relatii ce pareau mai solide ca unele casnicii longevive si respectabile se destrama fara drept de apel. Pasiunea inflacarata de la inceput e inabusita de gesturi reflex, concesiile facute odata fara preget sunt acoperite de orgolii si competitii stupide ce urmaresc a demonstra cine a avut de mai multe ori dreptate, pretextele de a darui nimicuri speciale, cautate cu disperare inainte si momentele de un romantism aproape diabetic sunt inlocuite de reprosuri bine ticluite si vechi motive de cearta neincetat invocate.

Totul devine inutil... Problemele sunt hiperbolizate si solutiile intarzie sa apara. De fapt, totul porneste de la lipsa de comunicare, ca in orice conflict. Si daca ti se pare ca ai comunicat mult, ia mai gandeste-te si la cum ai facut-o. Apropo, daca tipi asta nu inseamna ca ai comunicat in adevaratul sens al cuvantului. Comunicarea inseamna sa vorbesti o data si sa asculti de doua ori.

Trist este ca de multe ori nu iti mai pasa de ce zice cel de langa tine, parca te imbolnavesti subit de sindromul ADD. Apoi, fiecare incepe sa vorbeasca pe limba lui si in final, deveniti doi straini care nu gasesc nimic macar un motiv care sa ii uneasca.

Partea buna a lucrurilor este ca se zice ca daca treceti de "pragu' de 3" sunteti salvati.

Sfatul meu: nu va autosugestionati cu teoriile astea faimoase, incercati sa va rezolvati problemele atunci cand apar, iubiti-va si respectati-va si daca chiar nu se mai poate, puneti capat si straduiti-va sa fiti fericiti, in orice formula si la orice varsta (a relatiei).

Implinire personala vs. Implinire profesionala

"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" fraza arhicunoscuta si excesiv folosita de Mircea Badea ar putea fi modificata astfel: avem 20 de ani si asta ne ocupa tot timpul; si asta pentru ca suntem studenti la SNSPA/ASE/Univ/Poli si asta nu ne ocupa tot timpul, dar ne determina sa ni-l ocupam intr-un mod cat mai constructiv, adica ne mai luam si un job part-time, activam si intr-o organizatie studenteasca (sau chiar doua in cazul unora mai sariti de pe fix ;)), ne place sa participam la tot felul de traininguri, workshopuri si conferinte, dar vrem la sfarsit de saptamana sa ne destrabalam prin cluburi, sa iesim cu prietenii la un film/teatru/concert si avem si o relatie (mai mult sau mai putin stabila) si toate astea chiar NE OCUPA TOT TIMPUL!

Razboiul care se da in sinea noastra de cum intram in facultate si de cum dam piept cu viata de adult se rezuma la confruntarea dintre aspiratia de a te realiza profesional si dorinta de a te realiza in plan personal.

Din afisele de pe peretii facultatii, de pe forumuri si grupuri de discutii esti bombardat de tot felul de oferte, de oportunitati de a invata si mai mult, de a participa la evenimente care au scopul de a te desavarsi profesional. Incerci sa-ti imparti timpul cat mai bine, cat mai organizat ca sa participi la cat mai multe, si ca sa nu lipsesti prea mult nici de la facultate. Subit te trezesti in anul 2 si realizezi ca ai nevoie de practica, si apoi ca fara experienta vei fi in pom cand termini facultatea, asa ca iti iei si un job, de preferinta part-time.

Timpul alocat somnului se reduce considerabil, de prieteni nici nu mai vorbim, ca ajungi sa te vezi cu ei o data la 2-3 saptamani, la o cafea bauta in graba si reusesti sa faci asta doar cu cei apropiati. Cu iubita/ul te vezi mai des, dar asta daca ai noroc ca ea/el sa fie mai putin ocupat(a) si sa inteleaga ca timpul tau chiar e pretios.

Dupa 14-16 ore petrecute in afara casei facand toate aceste activitati ultrasolicitante, te asezi cu greu cu capul pe perna si daca esti prea stresat sau prea obosit si nu poti adormi din prima, incepi sa calculezi orele petrecute facand ceva "constructiv" si cele petrecute facand ceva placut, balanta inclina grav in directia neplacuta.

Fiindca esti o persoana care gandeste pe termen lung iti faci planuri si pentru vacanta de vara, pe care o vei petrece tot muncind, cu mici exceptii de escapade la munte sau la mare, fiecare dupa cum are noroc si bani.

La sfarsitul unei perioade mai degraba pline, decat implinite, ajungi sa te intrebi: daca ar fi sa aleg intre realizarea profesionala si cea personala ce as alege? Raspunsul precede analiza: echilibrul, desigur. Dar oare in viata ta chiar exista acest echilibru? Ne place sa credem ca totul e frumos colorat, plin de nuante si de alegeri multiple, dar oare rezumatul adolescentei noastre grabite nu e scris doar negru pe alb?

'Private party' in stil AIESEC

Aseara, in club "La scena", aproximativ 160 de membri AIESEC mai vechi si mai noi, mai tinerei si mai caruntei au ridicat paharul in cinstea adolescentului nostru AIESEC care si-a sarbatorit majoratul cu mare fast.

I-am cunoscut pe toti presedintii AIESEC din 1990 pana azi si pe austriacul care a infiintat AIESEC Bucuresti si am vazut prin ochii lor ce inseamna evolutia unei organizatii studentesti internationale.

Fiecare membru al bordului a oferit un cadou simbolic succesorului sau si a tinut un discurs mai mult decat induiosator. Alexu (the boss) a predat stafeta Oanei (ex vicepresedinte) si se pare ca AIESECul ramane pe maini bune si va pastra probabil o linie cat de cat constanta, dovada sta in cadourile pe care si le-au oferit cei doi reciproc, amandoi si-au daruit cate o cutie cu vin. :)

Am cantat Multi ani traiasca, am suflat in lumanari, am ridicat paharul in cinstea AIESEC si am aplaudat foooarte mult, AIESEC style (cine stie cunoaste ;)).

Ma bucur foarte mult ca am cunoscut niste oameni atat de frumosi si de interesanti si sper ca experienta mea AIESEC sa nu se limiteze doar la internship.

Asa este AIESEC: 'are doar 18 ani si nimeni nu-i sta in drum' :)

How to become an AIESECer

Pasul 1: intri pe site-ul www.aiesec.ro si completezi aplicatia
Pasul 2: te imbraci cu un zambet larg si te prezinti la interviul de grup
Pasul 3: lasi emotiile acasa fiindca: Felicitari, ai fost selectat pentru interviul individual!

Pasul 4: two weeks of intensive training => vei realiza ca esti construit pentru a deveni multitasking :)

Pasul 5: interviul final

and...
...
...
...
...
DONE: esti membru AIESEC

Eu sunt inca la pasul 4, dar sper sa pot spune si eu cat de curand: Sunt AIESECer!

De fapt, trebuie sa marturisesc ca eu am aplicat la AIESEC pentru a pleca in strainatate cu un internship. Fiindca voi ramane fidela BOS in continuare si ma voi implica 100% in proiecte, ca si pana acum, dar nu strica si experienta AIESEC. Am realizat si eu intr-un final cat de adevarata e zicala: Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge! Poate nu am ajuns foarte departe (inca), dar stiu ca storc cat pot din cele 24 de ore ale fiecarei zile.

Interviuri..interviuri..interviuri..

Dupa PR Days, ne orientam atentia catre a doua parte a proiectului PRoud to say I know, mai exact catre PR School.

Fiindca ne-au zapacit autoritatile cu summitul NATO ne-am gandit ca nu strica daca in acele zile ne punem un picut neuronii la incercare si invitam studentii care aspira la o cariera in PR la niste workshopuri mai mult decat folositoare.

S-au terminat si selectia aplicatiilor si interviurile, pot spune ca zarurile au fost aruncate.

Pentru doua zile m-am simtit ca o adevarata "HRista". A fost foarte amuzant ca vineri sa am interviu la Aiesec si sambata sa tin eu interviurile la BOS. Am facut dintr-odata schimb de roluri si cred ca mi-a prins foarte bine, fiindca am stiut ce sa urmaresc la selectie.

Am ramas totusi foarte dezamagita de studentii de la facultatile de profil (aviz SNSPA si Universitate). Mi se pare ingrozitor ca dupa 2, 3 ani de facultate sa nu stii sa faci diferenta dintre marketing si relatii publice, sa nu ai idee de cum se scrie un comunicat de presa si sa faci greseli de genul: "ve-ti". Nu degeaba spun specialistii din domeniu ca nu gasesc oameni capabili.

Am ramas uimita si ca unii au facut niste aplicatii foarte bune, dar la interviu au demonstrat ca nici nu stiu pe ce planeta traiesc. Dupa 4 ani de SNSPA concluziile sunt devastatoare - zero experienta, zero participare la conferinte, workshopuri, concursuri de profil, o imagine destul de deformata cu privire la domeniul relatiilor publice si la cerintele de pe piata, si pana la urma demonstreaza zero interes sau initiativa.

Am observat cu placere, totusi, ca studentii la marketing sau politehnica, care au citit cateva carti de relatii publice, care au participat la cateva evenimente, au dovedit ca s-ar descurca mai bine pe un job in domeniu.

In ceea ce priveste selectia participantilor, recunosc ca am fost destul de exigenta, uneori dura, dar am vrut sa le descopar limitele. Unii au mai multe cunostinte, dar nu stiu sa se puna in valoare si le lipsesc abilitatile de comunicare si persuasiune. Altii, nu prea au cunostinte si trateaza destul de superficial domeniul, dar au capacitatea de a convinge ca totusi merita atentie.

Ma declar foarte multumita de rezultate, in sensul ca sunt convinsa ca i-am ales pe cei mai buni. Alegerea finala a fost mai dificila, in sensul ca ramasesera cativa pentru care am votat, fiindca erau cam la acelasi nivel si ne era foarte greu sa alegem. Dar nu este un capat de tara daca au fost respinsi, fiindca oportunitati de acest gen se gasesc la tot pasul, si in definitiv, vom mai organiza un PRoud si la anul. :)

PRoud to say I know

PRoud to say I know a fost evenimentul extremelor. Primul eveniment la care simt ca m-am implicat 150% de cand sunt membra BOS.

Crize, haos, situatii limita, caldura, aglomeratie...

Super invitati, studenti pasionati de PR, interactivitate, know-how, campanii, blogging...

La PR Days am avut parte de cate putin din fiecare.. Am fost dezamagiti de cei de la McCann care ne-au sunat cu 20 de minute inainte de eveniment sa ne zica ca nu mai pot veni si nici nu au pe cine sa trimita..evident ca ne-au pus intr-o mare incurcatura, dar am gasit o portita de scapare. Draguta ca de obicei, PR-ista Fundatiei Soros - Mirela Rus saved the day. Desi luata prin surprindere si fara sa isi pregateasca un speech a facut foarte bine fata situatiei si chiar a primit un feedback pozitiv de la studenti, care s-au strans in jurul ei dupa prezentare ca sa afle mai multe informatii despre ea si proiectele Fundatiei Soros.

O alta situatie jenanta, Andreea Catu de la Avon a dat si ea bir cu fugitii..dar am scos-o la capat si de data asta.

Chiar daca au fost probleme de ordin administrativ, sala prea mica, caldura mare, ma bucur ca am primit multe feedbackuri pozitive, deci tot raul spre bine :)

Urmeaza PR School, intre 1-4 aprilie si dupa cati aplicanti am avut, se pare ca lumea are incredere in BOS si vor sa se implice in proiectele noastre.

The adventure of your life..seen upside down

Just imagine what would you need to live the adventure of your life..then, try to picture it upside down..

Fiecare dintre noi avem nevoie de un strop de aventura, de o picanterie, sau de putina excentricitate care sa opreasca timpul in loc, sau care sa schimbe un pic cursul prea normal al activitatilor cotidiene. Uneori e nevoie doar de cateva momente petrecute in compania persoanei potrivite, de o discutie, sau de o zi de distractie neintrerupta pentru a simti ca sangele iti zgacneste in vene, ca inima iti bate cu putere si ca pur si simplu bateriile incep sa se reincarce.

Pentru a trai aventura vietii tale nu ai nevoie de excursii de safari in Egipt, de surfing in Fiji sau de sarituri cu parasuta, poate fi chiar mai provocator ca totul sa se produca in interiorul tau, sa treci printr-o revolutie sentimentala si nu senzorio-perceptiva. In definitiv, totul este comandat de creier si daca pe unii dintre noi ii antreneaza sporturile extreme, altora le este de ajuns sa li se ofere posibilitatea sa-si schimbe un pic traiectoria in viata, sau macar perspectiva asupra viitorului.

Morala e ca aventura vietii tale o poti trai foarte bine in orasul tau imbacsit si aglomerat, in timpul orelor pe care in general le dedici carierei, ajutat prea putin de factorii externi. Totul se poate complica in cateva clipe si fara sa-ti dai seama te trezesti cu gandurile cele mai intime proiectate pe tavanul vietii, doar ca, totul se vede cu susul in jos.

Tot romanu' are firma

Iata-ne ajunsi aproape la mijlocul anului 2008, tara noastra-i infloritoare, bagata pana peste cap in NATO si mai nou in UE. Pana aici, nimic nou sub soare. Ce totusi ramane inca necunoscut marelui public este ca mediul romanesc de afaceri este arhidezvoltat si, paradoxal, inca ultraincapator.

Firmele mici si mijlocii apar ca ciupercile dupa ploaie, si din pacate, dispar la fel de repede. Ca sa te lamuresti de cum sta treaba, nu trebuie decat sa ai o baza de data cu firmele din Romania, sa zicem, cu cele care produc si comercializeaza doar produse cosmetice, si sa dai telefon prezentandu-le o oferta de colaborare.

Convorbirea telefonica va suna in felul urmator:

TU: "Buna ziua, sunteti firma "Vasile Cucu Impex SRL" sau "Maricica SA"?

EL/EA 1: "Alo, Cucu aicea, da, noi suntem, ce vrei?"

2: "Zi! Ce vrei?"

TU: "Ma numesc X, reprezint firma Y si am o oferta de colaborare, as putea sa va dau dvs mai multe detalii sau imi puteti face legatura cu dna, dl director?"

El/Ea: 1. "aaa..pai sefa nu-i aici, da ce vreti domnle?" - rasp: "Am o oferta de colaborare, cand as putea sa revin" - rasp: "Eee, nu stiu, alta data, cand puteti."

2. "Aicea-i magazinu donsoara, sunati in alta parte." - rasp: "Imi puteti da un numar si un nume de contact?" - "Pai nu stiu numaru, eu sunt vanzatoarea, sunati alta data!"

Acesta a fost doar un mic exemplu care reflecta intocmai posibilitatile de dezvoltare ale firmelor de apartament, sau de familie din mediul romanesc de afaceri.

Cei care sunt mici, nu vor sa creasca, fiindca nu vor sa investeasca nici un leu in publicitate, deci, oricum nu au nici o sansa sa auda lumea de ei. Iar cei care sunt de ceva timp pe piata si au impresia ca sunt cat de cat cunoscuti, nu vor sa mai investeasca in publicitate fiindca au impresia ca au cucerit deja lumea cu firma lor.

In ziua de azi are firma si Nea Ion si Nea Pandele, sau Nea Costel, tanti Mioara vrea si ea sa-si deschida firma si Sevastita e deja pe piata de 2 ani. Unii au fost "trasi pe dreapta momentan", altii aspira sa ajunga Coco Chanel, dar fara efort sau investitii, si unora pur si simplu nu le pasa de posibilitatile de extindere, atata timp cat au propria afacere.

Deci, la capitolul IMM stam foooarte bine, dar de multinationalele romanesti ce parere aveti? Apropo, care-or fi alea?

BOS te invita sa zici: PRoud to say I know

Uite ca am "supravietuit" si la organizarea celui de-al doilea eveniment marca BOS. Asta inseamna ca rezultatele primului eveniment ("Expeditie in HR") au fost imbucuratoare si chiar promitatoare.
Desi ne-am apucat cam tarziu de organizare si au fost facute unele greseli, ideea tocmai asta e, sa invatam din esecuri si sa ne transformam slabiciunile in oportunitati. Sper ca, cel putin din anumite puncte de vedere, am reusit sa facem asta pentru PRoud, desi acest eveniment a fost facut tot in pripa. Ups..deja vorbesc la trecut, cand nici nu a inceput propriu-zis..oh well..a trecut perioada de promovare, si pot spune ca zarurile au fost aruncate. Acum, singurul lucru care mai ramane de zis este: bafta, mila si pomana! dupa expresia celebra a dlui Halic.

Departamentul de PR din BOS a fost cel mai solicitat pentru PRoud, dupa cum era si normal. Trebuie sa recunosc ca am fost un pic zapacita, fiindca nu m-am dezmeticit bine dupa Expeditie si deja ceasul era 'PRoud' in a anunta sosirea urmatorului eveniment. In fata ochilor am inceput sa vad numai cuvantul PROMOVARE, lucru care anunta o avalansa de probleme ce asteptau nerabdatoare o rezolvare. Cu siguranta, totusi, cea mai solicitata a fost Irina (project manager si manager de departament PR), fiindca trebuia sa traseze liniile directoare ale tuturor activitatilor, sa ne zica ce sa facem, sa faca si ea alaturi de noi tot ce tine de PR si promovare si sa ne si supravegheze, deci cred ca ea a fost cea mai stresata.

Si ca un verdict care nu intarzie sa apara, partea cea mai stresanta acum vine. Cu totii ne dorim, bineinteles, ca evenimentul sa aiba succes. Sa vina multi studenti, (dar nu prea multi, ca va deveni sala neincapatoare;)), sa vine toti speakerii invitati si sa intretina discutii interesante si antrenante, si nu in ultimul rand sa plece lumea castigata si multumita. Fiindca dupa conferinte urmeaza PR School si vrem trafic mare si acolo :)

Inchei aceasta scurta introducere in atmosfera de dinaintea evenimentului prin a spune: VENITI LA PRoud ca sa spuneti si voi: PRoud to say I know!

Inscrieri pe: www.bosromania.ro/proud

"Casatoria ramane, practic, inevitabila." - G.B. Shaw

Poate ca citatul va pare destul de cinic..eu zic ca depinde din ce perspectiva privesti.
Daca consideri ca prin casatorie te privezi de libertate, probabil ca va deveni pana la urma un hop inevitabil.
In ciuda invataturilor religioase si a educatiei primite eu cred ca daca ai deja o relatie stabila, daca cunosti bine persoana de langa tine si daca va leaga sentimente puternice, casatoria ramane doar un act, o modalitate de oficializare a relatiei, in fata lumii si a lui Dumnezeu. Cred ca daca privesti casatoria ca pe un mijloc de suprimare a materializarii tentatiilor, a pasiunilor, ideea asta te va haitui toata viata, prin puterea autosugestiei.

Probabil va intrebati de ce am readus in discutie casatoria, desi paream sa fi epuizat toate parerile despre aceasta intr-un post anterior..chill..nu fiindca as avea oarece ganduri de maritis, ci fiindca ieri sora mea a devenit doamna, mireasa, soata in fata lui Dumnezeu. Cununia civila a avut loc cu putin timp in urma, dar abia ieri a imbracat rochia alba si si-a luat "ziua buna".

Cum era de asteptat am fost domnisoara de onoare, deja pot spune ca am experienta, fiindca in septembrie am avut acelasi rol la nunta surorii lui Tudor. Inca nu am ajuns la 27 de rochii si 27 de nunti si nici nu mi s-au aprins calcaiele dupa cumnatel, deci pot sa va garantez ca totul a mers struna. Nici nu am prins buchetul (asta fiindca am aparut dupa ce s-a aruncat), deci nu voi fi nici mireasa prea curand, insa astept momentul cu zambetul pe buze, fara false spaime.

A fost o nunta ca-n povesti, nu a tinut chiar 3 zile si 3 nopti, dar mireasa parea rupta din povesti, mirele Fat-Frumos cu stea in frunte, bucatele au fost alese, nuntasii voiosi si s-a petrecut cum nu se putea mai bine.

Nu am plans de emotie ca in filme, dar mainile imi cam tremurau pe lumanare cand stateam in fata altarului. Totusi, mai emotionant a fost faptul ca preotul este prieten de familie si a tinut un discurs inaltator..aproape toti nuntasii au fost rude sau apropiati, deci persoane sub ochii carora am crescut si de fiecare data cand ii priveam aveam flash-backuri cu momente din copilarie, dar ma trezeam apoi, cand o vedeam pe mireasa...da..e chiar sora mea.
All in all a fost o nunta reusita, care prevesteste o viata de cuplu fericita, sau mai bine zis de familie, care asteapta din clipa in clipa un nou membru.

Inchei printr-un alt citat de Shaw: "Căsătoria se bucură de popularitate pentru că ea combină maximum de tentaţii cu maximum de posibilităţi".

Expeditie in HR

Deja promovat, deja popular, sunt mandra sa spun ca am participat la organizarea evenimentului Expeditie in HR - editia a IV-a.

Este primul eveniment la a carui organizare particip de cand am devenit membra BOS si trebuie sa recunosc ca incep sa ii prind gustul. Pana nu demult PR-ul mi se parea un domeniu prea greu de patruns, prea greu de descifrat, dar deja ma simt un pic mai bogata, spiritual, dar mai ales profesional. Este adevarat ca la facultate am invatat foarte multe lucruri legate de comunicare, marketing, publicitate, relatii publice, dar am inmagazinat prea multa teorie pe care am pus-o prea putin in practica. Temele de seminar, proiectele sunt foarte eficiente, dar rezolvarea lor nu satisface toate cerintele unui job in domeniu. Din aceasta cauza inainte sa devin membra BOS aveam foarte multe temeri. Mi-era teama ca daca nu imi gasesc cat mai curand un job in domeniu, cand voi termina facultatea voi fi in aer fiindca nu am experienta; mi-era teama ca daca totusi imi gasesc un job si acesta se leaga prea putin de relatiile publice, nu va conta absolut deloc; in definitiv imi era teama ca voi sfarsi pe un post pentru care nu m-am pregatit, care nu imi place cu adevarat si care, chiar daca am inaintat pe scara ierarhica, nu ma face sa ma simt implinita din punct de vedere profesional. Ca prin farmec insa, toate aceste temeri s-au risipit, fiindca observ ca am inceput sa ma straduiesc tot mai mult sa-mi depasesc limitele, sa acumulez cat mai multe cunostinte, sa asez tot mai multe caramizi pentru a-mi cladi o cariera in relatii publice, fiindca fac activitati de PR si fiindca rezultatele sunt tot mai bune.

Expeditie in HR inseamna un pas inainte pentru mine si sper sa fie un eveniment reusit, de pe urma caruia sa beneficieze cat mai multi.

Pentru final, inca un pic de promovare: Expeditie in HR va avea loc pe data de 25, 26, 28 februarie, in ASE, in sala 2013. Se va desfasura sub forma unor conferinte la care vor participa invitati din domenii precum HR, vanzari, financiar-contabil, marketing, achizitii (+ workshop) si vor prezenta activitatea acestor departamente, vor vorbi despre cerintele unui job in aceste domenii si despre cadidatul ideal. De asemenea, ultima zi este adresata personalitatilor, vor veni Camelia Sucu, Ioan T. Morar si Catalin Bogdan care vor vorbi despre carierele lor de succes.
Pentru a participa la eveniment trebuie sa va inscrieti pe site-ul acesta.
Detaliile despre invitati si programul le gasitit tot pe site.

Leapsa (cu mare intarziere)

1.Ia cartea care e cea mai aproape de tine.

2.Deschide-o la pagina 123.

3.Gaseste a cincea propozitie/fraza.

4.Posteaza pe blog textul urmatoarelor4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.

5.Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.

6.Da mai departe leapsa la alti 6 prieteni.

"Despre dragoste si alte intamplari" - colectia Cotidianul

Fragment din "Carmen" de Prosper Merimee : "Avea dreptate. Ar fi fost intelept din partea mea daca nu m-as mai fi gandit la ea, dar din acea zi petrecuta in strada Candilejo, nu mai puteam sa ma gandesc la altceva. Ma plimbam ziua intreaga sperand ca o voi intalni. Unii spuneau ca ar fi trebuit sa plec la Laboro, astfel numesc ei Portugalia."

Am primit leapsa de la foarte multi..dau si eu mai departe catre Fluff

Can u spell T-E-A-M-B-U-I-L-D-I-N-G?

Sesiunea se termina cu bine, vacanta mult asteptata isi face timid aparitia si cu ajutorul BOS am ajuns si la Brasov..Piata Sfatului, Biserica Neagra locuri vizitate doar la televizor sau prin povestirile prietenilor, din pacate, au fost admirate indelung de ochisorii mei prea putin plimbati anul acesta.

BOS a organizat un teambuilding delicios si la propriu si la figurat...la propriu, fiindca rucsacul meu a fost plin cu dulciuri in loc de mancare si la figurat, fiindca ne-am delectat cu tot felul de joculete, aparent copilaresti, dar care ne-au ajutat sa ne cunoastem mai bine si sa fim mai uniti.
Absolut totul ne-a unit in excursia asta, de la camera mult prea friguroasa in care am dormit :D, la jocul cu sfoara, sau cel cu labirintul, pana la micuta emisiune de divertisment pe care a trebuit sa o punem in scena.

Am aflat multe in teambuildingul asta..atat despre mine, cat si despre ceilalti membri BOS..
Am aflat ca nu pot dormi singura (mai ales cand dardai de frig), ca pot atipi si pe sforaituri :))..intr-un final..:D..ca il pot imita destul de bine pe Stefan Banica Jr. (si ca fiecare meserie are riscurile ei - m-am intors plina de vanatai pe genunchi), ca e mai usor decat pare sa treci printr-o sfoara scurta legata la capete fara sa te ajuti de maini, ca poti sa mergi la munte fara sa cheltui multi bani pe mancare (si totusi, ca ii poti sparge pe toti in primul magazin), ca daca exista buni organizatori orice planuiesti poate merge struna, chiar si intr-un grup de 24 de oameni, ca nimic nu este greu daca e facut in echipa si ca oricat am dansa pe Elodia tot nu o vom gasi!

Ca sa va dati seama despre ce vorbesc promit sa atasez si filmuletele!

Sabi's back..back again..

Hey..uite ca s-a terminat si STRESiunea, a venit vacanta, cu trenul din Franta..sau mai degraba..care ma va duce spre Brasov in weekend (teambuilding here I come).. S-au sfarsit grijile, dar si lipsa mea de idei..trebuie sa recunosc ca mi-am concentrat gandurile prea mult pe scoala si m-am lovit de un vid inspirational. Dar le multumesc celor care au fost loiali scrierilor mele si au accesat constant pagina, desi lipsa mea indelungata probabil ca i-a pierdut pe drum pe unii..

Promit sa revin in forta, cu mai multe de zis si, sper eu, mai interesante!

Pana una alta va las o pereche de ochi..vigilenti la tot ce se petrece!

Soarta, bat-o vina!

Soarta, destin, noroc, majoritatea oamenilor folosesc aceste cuvinte cand analizeaza ultimele evenimente petrecute in viata lor. De aici si multitudinea de expresii "soarta vitrega", "soarta cruda", "destin potrivnic", "noroc chior", "norocul prostului".
Ma intreb totusi, de ce oamenii dau vina pe soarta si deci, de ce se incapataneaza sa creda ca viata lor este predeterminata?
Un lucru uimitor si totusi, lesne de inteles, este ca in general dam vina pe soarta cand ni se intampla ceva neplacut si credem in liber arbitru cand suntem mandri de reusita noastra. Concluzia logica este ca atunci cand am luat o decizie gresita "am avut de fapt ghinion", "asa a fost sa fie", sau bunii crestini zic: "asa a vrut bunul Dumnezeu", iar cand am luat o decizie corecta si lucrurile au iesit asa cum ne-am dorit, nu mai suntem victimele destinului, ci suntem intelepti, destepti si bine educati.
Toata ziua lumea se plange de nereusitele lor, fiecare in functie de mediul din care provine si de asteptarile pe care le are.

• Daca e tanar(a) adolescent(a) se plange ca parintii nu il/o inteleg, ca nu ii dau destui bani de buzunar si astfel nu isi poate cumpara hainele de firma visate, ca da numai peste fete/baieti nepotriviti care il/o fac sa sufere.

• Daca e student se plange ca a luat note mai mici decat merita, ca are prea putini bani pentru cheltuiala, ca nu are timp si de distractie, ca scoala e prea stresanta si ca profesorii sunt neintelegatori.

• Daca are deja o cariera se plange ca nu e platit destul pentru cate atributii are, ca seful nu il intelege si ii cauta mereu nod in papura, ca a intrat in rutina birou-casa si nu mai are timp de familie, ca nu si-a mai luat o vacanta de nu stiu cand.

Si la sfarsitul zilei toti spun in cor ca nu au noroc in viata, ca Dumnezeu nu tine cu ei sau ca asa le-a fost scris. In fiecare dintre situatii gasim o forma de determinism, ca este religios sau de alta natura, nici macar nu incercam sa gasim explicatii pentru nereusitele noastre, ca avem deja pe cine sa dam vina.

Parerea mea este ca ar trebuie sa ne trezim un pic din starea asta de letargie generalizata si sa realizam ca daca am analiza mai profund natura problemelor noastre avand ca unic scop gasirea unei/unor solutii, lucrurile nu ar mai parea atat de grave.
Desi cred in Dumnezeu si Il consider instanta ultima care guverneaza de undeva de sus lumea, sunt de parere ca El nu se implica direct in lume si ca nu ia parte la mersul acesteia decat in linii mari. Imi imaginez ca viata este bicicleta pe care ne-a daruit-o Parintele nostru, fiecaruia dupa cum a considerat, mai noua, sau mai veche, mai slaba sau performanta, dar tine de noi sa ii indreptam ghidonul in directia in care dorim.

Nimeni nu e vinovat de lucrurile care ni se intampla, nici soarta, nici Dumnezeu, nici norocul. Inafara de lucrurile pe care nu le putem controla, moartea unei persoane dragi, o boala grava, o calamitate naturala, totul depinde de deciziile pe care le luam. Poate ca e o perspectiva trista asupra vietii, insa cred cu tarie ca singurii "vinovati" pentru viata pe care o ducem suntem noi.

Inventar

Aniela – am primit si eu „mingea” si spun urmatoarele:

Best

1. Male friend: Tudor (adica iubitul, siropos, stiu, dar e adevarat).
2. Female friend: Mihaela - verisoara mea, locuieste cu mine de 7 ani si imi e mai mult decat o sora.
3. Vacation: in fiecare an am avut parte de vacante frumoase si distractive din anumite puncte de vedere, ( the best one is yet to come).
4. Age: cred ca 18, dar nu am un motiv intemeiat, si la 20 ma simt foarte bine
5. Memory: prima declaratie de dragoste (facuta de mine)

Worst:

1. Time of day: dimineata cand suna ceasul
2. Day of the week: orice zi in care e frig afara si trebuie sa ies din casa
3. Food: ciulamaua
4. Memory: cand am cazut din copac si era sa imi rup coloana vertebrala

Last:

1. Person you saw: Mihaela
2. Person you talked to on the phone: Tudor
3. Hugged: Mihaela - s-a intors de la Baicoi dupa 2 saptamani de absenta, timp in care am dormit singura in pat :(
4. Text messaged: tot Mihaela, i-am zis ce trenuri are
5. IM: Livia – fosta colega de generala, buna prietena, i-am zis sa-mi trimita pozele de la Craciun si Revelion pe mail

Yesterday:

1. What did you do: M-am intors dupa-amiaza de la Tudor (ramasesem la el de la Revelion) si seara am iesit la o ciocolata calda cu Alex (un prieten din copilarie), apoi am stat pe mess pana pe la 1 noaptea si pana la 4 dimineata am vorbit la telefon cu prietena mea Andreea (Fluff)
2. Who were you with: am zis mai sus
3. Bad/Good day: Good day, desi n-am dormit deloc in ultimele 4 nopti si eram rupta de somn.
4. Lose something: Nu
5. Fall out with someone: Nu

Today:

1. What are you doing now: Ascult muzica, mai vorbesc cu Mihaela despre cum a petrecut fiecare ultimele zile.
2. Today in general: am dormit pana la 16.30 (am avut ceva de recuperat), am scris pe blog, am luat-o pe Mihaela de la gara si acum chill session.
3. Wearing: pantaloni de trening, un maieu si hanoracul bleu cu blanita (nu ma pot desparti de el nici in casa)
4. What did you eat for lunch: in sfarsit MANCARE GATITA: felul 1: ciorba cu carne de curcan si cu putina smantana, felul 2: friptura de vitel la cuptor cu piure
5. Better than yesterday: mult mai relaxant

Tomorrow:

1. Is: vineri
2. Got any plans: o sa ma straduiesc sa ma trezesc inainte de 12.00 (desi ma indoiesc ca voi reusi), ma apuc de invatat si seara ies cu Fluff si Oana sa povestim cum ne-am petrecut Revelionul.
3. Getting lucky: daca mai curata lumea zapada de pe drum si daca nu o sa fie viscol
4. Dislikes about tommorow: Ca s-ar putea sa nu ma pot vedea cu Tudor
5. Do you have work: work? What’s that?

Favorites:

1. Number: 3, nu stiu in ce masura mi-a purtat noroc, dar imi place
2. Song: cand o sa am unul singur o sa-l mentionez..pana una alta in playlistul meu se afla peste 700 de melodii, toate preferate
3. Colour: cred ca negru, mi-am luat multe haine negre in ultima vreme, dar si sclipicioase (desi pana acum mi se parea oribil orice avea sclipici, paiete, strasuri)
4. Season: primavara, fiindca odata cu renasterea naturii, renaste si zambetul pe fata mea, si buna dispozitie si dorinta de a face o gramada de lucruri.
5. State: Anglia, tara in care m-am simtit cel mai bine din cate am vizitat, dar in SUA (desi nu am fost niciodata) cred ca m-as simti ca acasa.

Currently:

1. With someone: Da
2. Missing someone: Da. Raluca si Corina, prietenele mele din copilarie, au plecat cand aveam 9 ani in SUA si se intorc din 2 in 2 ani, vor veni la vara, ABIA ASTEPT!!!
3. Mood: Bucuroasa ca am scapat de plictisitorul 2007, fericita ca mai sunt vreo 2 luni si vine primavara si plina de sperante fiindca stiu ca in 2008 ma voi stradui mai mult.
4. Wanting: sa indeplinesc toate obiectivele pe care mi le-am propus pe 2008.

Dau leapsa mai departe catre: Andreea, Monica, Dora si Oana