Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

joi, 24 aprilie 2008

Implinire personala vs. Implinire profesionala


"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" fraza arhicunoscuta si excesiv folosita de Mircea Badea ar putea fi modificata astfel: avem 20 de ani si asta ne ocupa tot timpul; si asta pentru ca suntem studenti la SNSPA/ASE/Univ/Poli si asta nu ne ocupa tot timpul, dar ne determina sa ni-l ocupam intr-un mod cat mai constructiv, adica ne mai luam si un job part-time, activam si intr-o organizatie studenteasca (sau chiar doua in cazul unora mai sariti de pe fix ;)), ne place sa participam la tot felul de traininguri, workshopuri si conferinte, dar vrem la sfarsit de saptamana sa ne destrabalam prin cluburi, sa iesim cu prietenii la un film/teatru/concert si avem si o relatie (mai mult sau mai putin stabila) si toate astea chiar NE OCUPA TOT TIMPUL!


Razboiul care se da in sinea noastra de cum intram in facultate si de cum dam piept cu viata de adult se rezuma la confruntarea dintre aspiratia de a te realiza profesional si dorinta de a te realiza in plan personal.


Din afisele de pe peretii facultatii, de pe forumuri si grupuri de discutii esti bombardat de tot felul de oferte, de oportunitati de a invata si mai mult, de a participa la evenimente care au scopul de a te desavarsi profesional. Incerci sa-ti imparti timpul cat mai bine, cat mai organizat ca sa participi la cat mai multe, si ca sa nu lipsesti prea mult nici de la facultate. Subit te trezesti in anul 2 si realizezi ca ai nevoie de practica, si apoi ca fara experienta vei fi in pom cand termini facultatea, asa ca iti iei si un job, de preferinta part-time.


Timpul alocat somnului se reduce considerabil, de prieteni nici nu mai vorbim, ca ajungi sa te vezi cu ei o data la 2-3 saptamani, la o cafea bauta in graba si reusesti sa faci asta doar cu cei apropiati. Cu iubita/ul te vezi mai des, dar asta daca ai noroc ca ea/el sa fie mai putin ocupat(a) si sa inteleaga ca timpul tau chiar e pretios.


Dupa 14-16 ore petrecute in afara casei facand toate aceste activitati ultrasolicitante, te asezi cu greu cu capul pe perna si daca esti prea stresat sau prea obosit si nu poti adormi din prima, incepi sa calculezi orele petrecute facand ceva "constructiv" si cele petrecute facand ceva placut, balanta inclina grav in directia neplacuta.


Fiindca esti o persoana care gandeste pe termen lung iti faci planuri si pentru vacanta de vara, pe care o vei petrece tot muncind, cu mici exceptii de escapade la munte sau la mare, fiecare dupa cum are noroc si bani.


La sfarsitul unei perioade mai degraba pline, decat implinite, ajungi sa te intrebi: daca ar fi sa aleg intre realizarea profesionala si cea personala ce as alege? Raspunsul precede analiza: echilibrul, desigur. Dar oare in viata ta chiar exista acest echilibru? Ne place sa credem ca totul e frumos colorat, plin de nuante si de alegeri multiple, dar oare rezumatul adolescentei noastre grabite nu e scris doar negru pe alb?

2 comentarii:

Daubrais spunea...

de ce nu mai scrii?

ai o idee buna, dar cam nerealista faza cu studentul care se gandeste la viitorul lui ca un adult.. multi dintre noi inca am ramas cu apucaturile de pe vremea liceului si probabil asa o sa fim si cand o sa terminam facultatea... eu cel putin inca nu vreau sa devin un adult plictisitor, imi place imaturitatea!

smileysabi spunea...

@daubrais

Intr-adevar sunt multi care inca prefera sa se distreze, care mai trag un pic de adolescenta si imbratiseaza imaturitatea..Dar, cel putin in jurul meu, sunt foarte multi care se dedica exclusiv studiului, muncii, carierei si uita ce varsta au..Uneori simt ca ma numar si eu printre ei..de aici si lipsa de timp si rabdare pt scris...