Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

sâmbătă, 5 ianuarie 2008

Soarta, bat-o vina!

Soarta, destin, noroc, majoritatea oamenilor folosesc aceste cuvinte cand analizeaza ultimele evenimente petrecute in viata lor. De aici si multitudinea de expresii "soarta vitrega", "soarta cruda", "destin potrivnic", "noroc chior", "norocul prostului".
Ma intreb totusi, de ce oamenii dau vina pe soarta si deci, de ce se incapataneaza sa creda ca viata lor este predeterminata?
Un lucru uimitor si totusi, lesne de inteles, este ca in general dam vina pe soarta cand ni se intampla ceva neplacut si credem in liber arbitru cand suntem mandri de reusita noastra. Concluzia logica este ca atunci cand am luat o decizie gresita "am avut de fapt ghinion", "asa a fost sa fie", sau bunii crestini zic: "asa a vrut bunul Dumnezeu", iar cand am luat o decizie corecta si lucrurile au iesit asa cum ne-am dorit, nu mai suntem victimele destinului, ci suntem intelepti, destepti si bine educati.
Toata ziua lumea se plange de nereusitele lor, fiecare in functie de mediul din care provine si de asteptarile pe care le are.
  • Daca e tanar(a) adolescent(a) se plange ca parintii nu il/o inteleg, ca nu ii dau destui bani de buzunar si astfel nu isi poate cumpara hainele de firma visate, ca da numai peste fete/baieti nepotriviti care il/o fac sa sufere.
  • Daca e student se plange ca a luat note mai mici decat merita, ca are prea putini bani pentru cheltuiala, ca nu are timp si de distractie, ca scoala e prea stresanta si ca profesorii sunt neintelegatori.
  • Daca are deja o cariera se plange ca nu e platit destul pentru cate atributii are, ca seful nu il intelege si ii cauta mereu nod in papura, ca a intrat in rutina birou-casa si nu mai are timp de familie, ca nu si-a mai luat o vacanta de nu stiu cand.
Si la sfarsitul zilei toti spun in cor ca nu au noroc in viata, ca Dumnezeu nu tine cu ei sau ca asa le-a fost scris. In fiecare dintre situatii gasim o forma de determinism, ca este religios sau de alta natura, nici macar nu incercam sa gasim explicatii pentru nereusitele noastre, ca avem deja pe cine sa dam vina.

Parerea mea este ca ar trebuie sa ne trezim un pic din starea asta de letargie generalizata si sa realizam ca daca am analiza mai profund natura problemelor noastre avand ca unic scop gasirea unei/unor solutii, lucrurile nu ar mai parea atat de grave.
Desi cred in Dumnezeu si Il consider instanta ultima care guverneaza de undeva de sus lumea, sunt de parere ca El nu se implica direct in lume si ca nu ia parte la mersul acesteia decat in linii mari. Imi imaginez ca viata este bicicleta pe care ne-a daruit-o Parintele nostru, fiecaruia dupa cum a considerat, mai noua, sau mai veche, mai slaba sau performanta, dar tine de noi sa ii indreptam ghidonul in directia in care dorim.

Nimeni nu e vinovat de lucrurile care ni se intampla, nici soarta, nici Dumnezeu, nici norocul. Inafara de lucrurile pe care nu le putem controla, moartea unei persoane dragi, o boala grava, o calamitate naturala, totul depinde de deciziile pe care le luam. Poate ca e o perspectiva trista asupra vietii, insa cred cu tarie ca singurii "vinovati" pentru viata pe care o ducem suntem noi.

10 comentarii:

Maria S. spunea...

este aroganta specifica ce ne face sa zambim mai increzator atunci cand reusim, si din acceasi aroganta gasim vinovati la fiecare infrangere, nefiind capabili sa ne asumam responsabilitati pentru micile esecuri. poate din cauza ca ne supraevaluam reactionam asa.. pentru ca poate fiecare din noi se vede pe sine conform propriilor tipare ideale, si nu putem admite ca ceea ce consideram suprem poate de fapt sa aiba si valente negative. din orgoliu, vanitate si incapatanare nu ne putem uneori accepta esecurile. trist, dar incredibil de adevarat.

Unknown spunea...

Alina
(http://incaunblog.wordpress.com)

e o buna tema de reflectie...
pentru mine, raportul predestinare / liber arbitru este gestionat simplu: cred ca ne sunt destinate niste răspântii, dar avem libertatea sa luam noi decizia...
Ca si cum ar exista un infinit de scenarii posibile in functie de fiecare decizie luata...de fapt nu "ca si cum"...ci "pentru ca" :)

Dora Teculescu spunea...

Dar pentru moarte cine raspunde? A cui decat a sortii e responsabilitatea? Un moment, o secunda si s-a dus dracu tot...

smileysabi spunea...

@ vicious_cat
ma intreb acum cat e aroganta si cat e iluzie? Imi aduc aminte de ce zicea profu de filosofie anul trecut, ca refuzam sa ne gandim ca poate nu exista Dumnezeu, ca poate nu avem nici un scop pe pamantul asta, ca poate chiar traim doar ca sa murim. Daca e sa admitem aceste teorii, viata devine o iluzie, dorintele, aspiratiile, ghinioanele sau norocul nostru, implinirile sau nefericile, toate devin doar o iluzie..insa o iluzie de care avem nevoie pentru a trai. In definitiv cred ca asa sta si cu soarta, avem nevoie de un vinovat, chiar daca e unul iluzoriu.

smileysabi spunea...

@alina
Pai cam asta am zis si eu..(ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda) :P Tinand cont de faptul ca liberul arbitru inseamna: "Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertăţii, opusă determinismului, care neagă existenţa legilor obiective ale naturii şi ale societăţii, considerând că omul poate acţiona numai după voinţa sa, independent de orice altă condiţionare" (sursa dexonline), cred ca viata noastra este caracterizata de un echilibru intre determinismul religios si liberul arbitru.

smileysabi spunea...

@ dowel
Iti inteleg indignarea si tristetea si pot spune ca o impartasesc. Din pacate nu detinem raspunsul la toate intrebarile si in cazul asta suntem nevoiti sa gasim un vinovat..

Rosu de inger spunea...

Desi la inceput nu credeam in soarta, in destin.. acum am inceput sa cred.. nu mai cred in intamplare si concidente.. ci chiar cred ca unele lucruri se intampla cu un motiv si oricat de mult te-ai stradui sa le schimbi nu se pot schimba..
Evident ca asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam dusi de val si sa asteptam ca Fat Frumos sa vina, salariul sa creasca, prietnii sa ne pice din cer si asa mai departe.. Trebuie sa luptam putin pentru ele si sa dovedim ca meritam.. pentru ca Dumnezeu ne da dar nu ne baga in sac..

smileysabi spunea...

@Fluff
I feel u girl ;)

Monique spunea...

subscriu la tine si la vicious_cat. alte cuvinte nu-si au rostul.

Andreea Mitan spunea...

Dar ce comod este sa existe cineva pe care sa dai vina!

Si cat de greu este sa treci in alta paradigma, in care intrebarea "Dar oare Dumnezeu chiar exista?" sa aiba sens!