Incrancenarea stabilitatii

Cred ca cei mai multi dintre noi ne doream atunci cand eram mici o prietena/un prieten caruia sa ii dam titulatura de 'cel mai bun'. De-a lungul timpului am incercat sa ne apropiem de diferite persoane cu care eram compatibili, cu care aveam multe in comun, in speranta de a gasi acel spirit geaman care sa ne impartaseasca gandurile, gusturile, aspiratiile.

Probabil ca unii dintre noi au avut norocul de a intalni o asemenea persoana, care sa stie totul, cu care sa poata impartasi chiar si cele mai tainice ganduri, care sa ne cunoasca alfabetul gandurilor si sa fie capabil sa raspunda corect la orice intrebare legata de noi oricat de intima ar fi ea.

Daca in copilarie cautai o prietena sau un prieten foarte bun, 'cel mai bun', un tovaras de joaca sau un camarad de nadejde, in adolescenta te cuprind fiorii dragostei si cu aceeasi naivitate, iti cauti jumatatea. La fel ca inainte iti imaginezi un ideal, o persoana, in cazul acesta - de sex opus - careia ii atribui tot felul de calitati care mai de care mai greu de intalnit. Vrei sa iubesti pentru prima oara, sa fii asaltat de acel amalgam de emotii si sentimente despre care ai auzit doar si sa traiesti..sa traiesti clipa..sa-ti traiesti iubirea si tineretea. Observi ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult din copilarie pana acum, privesti totul cu bucuria si inocenta unui om inca pionier pe cararile vietii. Totul se petrece la o intensitate de neimaginat si ai impresia ca va dura toata viata. Te regasesti in versuri ca: "Am doar 18 ani, sunt nebun, iubesc si nu am bani!" si nimic altceva nu mai conteaza.

Timpul insa, trece..te schimbi, poate ca ai fost dezamagit sau ai fost chiar tu cel care ai dezamagit, ti-ai incalcat promisiunile fagaduite, ai inselat asteptari, sau in cel mai bun caz le-ai depasit. Iti dai seama ca grila de evaluare folosita pentru oamenii din jurul tau se schimba, pretentiile cresc, judecatile de valoare sunt realizate din alte perspective..ajungi sa ii incadrezi pe cei din jur in clase sociale si iti zici: "Am devenit adult."

Linia dintre adolescenta si maturitate este atat de fin trasata, incat parca cele doua asa-zise etape se confunda. Parca visul nebun al tineretii se apropie de sfarsit si fiecare, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa infrunte realitatea. Yin si Yang, in care credeai cu atata convingere inainte, nu mai sunt compatibili. Emotiile primei iubiri au fost inabusite de asa-zisa statornicie si de tihna relatiei stabile de acum. De altfel, nu te gandesti prea mult la ce a fost, te complaci spunand ca cel mai bine este sa lasi trecutul in urma..Carpe Diem! si ramai cu ghidonul indreptat doar in directia viitorului. Acum cuvantul de ordine este 'normal', ai o relatie/casnicie normala, duci o viata echilibrata si iti zici: 'sunt un om in toata firea, gandesc si ma comport rational'.

In cazul asta, mai avem oare timp sa ne punem intrebarea daca 'normal' este de fapt banal, daca 'echilibrat' inseamna de fapt monoton si daca a fi rational reprezinta sau nu esenta vietii?