In viata de zi cu zi, aproximativ 70% din tot ceea ce intreprindem se rezuma la comunicare sau are ca punct de plecare comunicarea. De cand zicem "Buna dimineata" pana noaptea tarziu, cand obositi punem capul pe perna, comunicam.
Pentru a ne rezolva problemele cotidiene nu trebuie neaparat sa detinem o arta a manuirii cuvintelor, o elocventa in exprimare, procesul se poate realiza prin utilizarea unor fraze scurte, simple, chiar banale. In cele mai multe dintre situatii, ne putem baza pe cuvinte, putem spune ca acestea ne sunt prieteni de nadejde. Insa, chiar si fara exprimari alambicate, comunicarea nonverbala joaca un rol important, pana si cea mai banala conversatie poate esua generand un conflict, daca tonul vocii, mimica fetei sau gesturile nu sunt conforme cu afirmatiile facute. Aceste lucruri insa, adesea nu sunt constientizate, chiar si oamenii simpli putand prinde din zbor legile nescrise ale conversatiei. Prin urmare, la o prima vedere, putem comunica usor si eficient.
Exista totusi si situatii in care cuvintele pot deveni cei mai aprigi dusmani.
Cred ca cele mai dificile situatii cu care se poate confrunta o persoana care comunica sunt acelea in care aceasta isi exprima sentimentele, gandurile, emotiile, trairile, cand scoate la iveala ceva din interiorul sau si incearca sa ii dea o forma cat mai veridica, cat mai conforma cu ceea ce a simtit sau experimentat. Adesea spunem ca ne pierdem in ganduri, putem insa sa ne pierdem si in cuvinte. Pornim cu o idee si pe masura ce vorbim ne dam seama ca am divagat de la subiect, ca nu am comunicat ce ne-am propus, timpul a fost pierdut inutil si in cel mai rau caz facem o impresie intru totul gresita, deci efectul produs este dezastruos. Neintelegerile pot surveni atat de usor, exista numeroase motive. Pot fi de natura "tehnica", asa-zisele zgomote care perturba comunicarea: in primul rand, limba in care s-a comunicat, deci codul, apoi constructia intregului mesaj, orizontul cultural al persoanelor implicate in comunicare, deci nivelurile de intelegere a mesajului, claritatea, concizia exprimarii, apoi pot fi zgomote "de fond", exterioare. Schema procesului de comunicare cuprinde elemente clare, este aparent simpla, insa toti acesti factori care conditioneaza comunicarea, de fapt ingreuneaza tot mai mult procesul. Ma refer aici la situatiile, paradoxale putem spune, cand limba este comuna, orizontul cultural aproximativ acelasi, nivelul de cunoastere reciproca al interlocutorilor ridicat, nu exista zgomote exterioare, totul pare sa fie in ordine si totusi, oamenii nu se inteleg. In acel moment cuvintele le devin dusmani. Orice cuvant poate dezamorsa bomba conflictuala si conversatia poate degenera sau se incheie subit. Ne intrebam: "Ce e de facut? Cum poate fi depasit acest prag si cum pot cuvintele sa devina iar prietenii nostri?"
Fiecare cuvand rostit da nastere la o reprezentare in mintea interlocutorilor, cauza problemei rezida in faptul ca persoanele implicate in procesul de comunicare atribuie reprezentari diferite acelorasi cuvinte. Cuvintele pot avea o multime de sensuri, insa cred ca intr-o prima etapa trebuie sa le identificam sensurile, apoi sa adecvam sensul contextului si bineinteles sa fim mai expliciti in comunicare. Pentru a invata sa comunicam, trebuie sa invatam sa folosim corect intrumentele comunicarii. Elementele comunicarii nonverbale trebuie folosite de asemenea cu grija, fiindca in caz contrar putem da nastere la confuzii, chiar si printr-o folosire adecvata a termenilor.
Pe langa toate aceste teorii, consider ca deosebit de important este sa ne cunoastem pe noi insine, sa identificam ce vrem sa transmitem si de ce vrem sa o facem, apoi sa-i cunoastem pe cei din jur pentru a sti care vor fi efectele si sa nu uitam ca odata rostite, cuvintele sunt nemuritoare, nu le putem lua inapoi, ci singura solutie salvatoare este de a micsora impactul pe care-l vor produce, bineinteles tot prin COMUNICARE!
Voua ce va sunt cuvintele, prieteni sau dusmani?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu