Atunci cand problemele se ingramadesc, cand zilele par tot mai lungi si mai morocanoase, cand stresul e cuvantul de ordine si somnul iti e tot mai sucit, intors, insuficient, singura alinare ti-o gasesti in amintirile unor zile mai senine.Cel mai des iti vin in minte imagini din copilarie..zilele calde de vara petrecute in natura, vacantele la munte, mare, sau la nemuritorii bunici, glumele neincetate, rasetele de copii, jocurile ciudate inventate cand te plictiseai de 'fata', de 'baba oarba' sau de 'ratele si vanatorii', lipsa de griji a acelor vremuri...dar cel mai des iti aduci aminte de prietenii de atunci, de prietenii buni..de prietenii fara de care nu te inchipuiai niciodata!
Totusi, apar situatii neprevazute, ilogice, inexplicabile pentru o minte de copil, cand trebuie sa iti iei ramas bun de la prieteni si sa o luati pe drumuri separate. Suferi la inceput, ai impresia ca nu vei surmonta niciodata acea suferinta, ca lumea s-a inchis si ca ai prefera sa te inghita si pe tine in ea.. Desigura ca timpul le vindeca pe toate, ca apar alti oameni minunati si ca legi alte prietenii..insa ele nu se pot compara cu puritatea celor din anii copilariei.
Astfel ca desi oamenii pot fi despartiti de continente, mari, oceane, desi distantele par enorme, te agati ca de o ramura salvatoare de mijloacele avansate de comunicare si incerci sa distrugi barierele si sa parcurgi distantele cu viteza luminii.
Intr-adevar salvarea ne-o ofera tehnologia si chiar daca nu simti imbratisarea calda a prietenilor tai, poti simti emotia din vocile lor, caldura vorbelor duioase si placerea de a impartasi o gluma buna asa cum o faceai cu ani in urma.
Inchei prin a le multumi prietenilor mei din toate colturile lumii ca si-au unit fortele pentru a pulveriza distantele si pentru a retrai impreuna momentele minunate ale copilariei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu