Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

joi, 24 septembrie 2009

In cautarea eului

Adesea cand intram intr-o noua etapa a vietii noastre, fie ca e marcata de trecerea intr-un nou sistem, scolar sau profesional, sau pur si simplu de inaintarea in varsta incercam sa ne definim sau sa ne redefinim persoana, incercam sa ne explicam cine suntem, de unde venim si incotro mergem.

Suntem in aceste momente foarte atenti la parcursul vietii noastre de pana atunci si ne concentram asupra viitorului cu o forta si o dedicatie cu totul neobisnuite. Avem impresia ca fiecare decizie majora, alegerea facultatii sau a masteratului, schimbarea job-ului sau gasirea unei locuinte ne vor marca irevocabil viitorul, uitand insa ca si alegerile marunte ne pot uneori schimba cursul vietii.



De fapt, cred ca absolut toate deciziile pe care le luam sau pentru care ne pregatim genereaza noi si noi posibile combinatii de vieti pe care am putea sa le traim. Poate ca vorbesc despre un liber arbitru exacerbat, dar cine are certitudinea predeterminarii, sau a existentei unui destin batut in cuie de la nastere.

Revin totusi la ideea initiala, micile schimbari din viata noastra ne imping catre autoanaliza si reflectie. Cred ca fiecare dintre noi, constient fiind de efemeritatea timpului si desertaciunea conditiei umane, a simtit odata dorinta, nevoia chiar de a marca parcursul vietii sale prin ceva. Cu totii ne temem de anonimat, dar mai ales de blestemul mortalitatii. Vrem sa ramanem prezenti cel putin in inima persoanelor dragi si vii in gandul cunoscutilor sau al generatiei noastre. Unii oameni isi dedica intreaga viata realizarii unui lucru insemnat care sa le asigure imortalitatea si respectul posteritatii, altii sunt mult prea concentrati pe trairea absoluta sau pierduti in eternul cotidian pentru a-si pune vreodata problema plasmuirii.

Crescand intr-o familie de persoane cu atribute speciale, in mod particular cu veleitati artistice pretentiile sunt mereu mari. Prin urmare, dorinta de a avea cel putin aceleasi calitati ca si parintii si de a demonstra perfectarea continua a abilitatilor devine un tel. Urmeaza o verificare constanta a calitatilor prin experimentarea unui numar ridicol de mare de activitati, balet, canto, pian, dansuri, gimnastica, atletism, modeling, cu scopul de a excela macar intr-una. Iar cand geniul nu este relevat de nici una dintre acestea, cand fiecare incercare se soldeaza cu un esec, rezultatul devine monstruos, dezamagirea si frustrarea iau locul energiei si efortului cu care fiecare dintre incercari au fost inzestrate. Copilul lor, floarea de colt zamislita din virtuozitate si eruditie se ofileste acum in meteahna mediocritatii.

Sa fie acesta blestemul de neindurat sau o cale salvatoare, o sansa pentru o alta viata, o defensa impotriva izolarii si solitudinii.

In definitiv fiecare isi alege drumul in viata, insa doar plecand de la premisa lui Locke ca omul se naste tabula rasa am putea sa consideram ca determinismul ideilor innascute este desertaciune.

7 comentarii:

Anonim spunea...

foarte bun articolul!!!! felicitari!!! Oana - prietena ta

gabi solomon spunea...

E adevarat ca toate deciziile ne afecteaza oarecum viata si destinul, si poate unele decizii mici sa aibe un impact mare, insa asta nu inseamna ca tb sa te concentrezi asupra lucrurilor mici, cateodata oricat incerci nu poti anticipa nici macar deciziile mari tot ce poti sa te preocupi de "the big picture" si sa ai incredere in instinctul tau.

smileysabi spunea...

@Oana

Merci mult :)

smileysabi spunea...

@ Gabi

Stiu, cam asta e motto-ul tau nu?:D

adi spunea...

Salut, îmi place mult cum gândești și cum te exprimi în scris. Interesantă analiză asupra condiției umane și asupra rolului mai mare sau mai mic al deciziilor noastre. Tind să cred că frustrarea, dezamăgirea are un rol pozitiv în construcția noastră ca și caractere și se transformă în premise ale marilor schimbări ce ne vor afecta pe termen mediu și lung...încă un lucru, nu cred că putem face o diferențiere între decizi mari și mici ci putem vorbi numai de „decizii” pentru că nici unul dintre noi nu are cum să prevadă întregul șir de evenimente pe care o acțiune sau alta o va declanșa iar finalitatea unei „decizii mici” poate avea un impact cu mult mai semnificativ decât o „decizie mare”.. :D..oricum..foarte fain articolul am să continui să te urmăresc

Sofistricat spunea...

good stuff.

mai vreau!

Nairda Nitnatsnoc spunea...

Categoric, fiecare decizie luata, oricat de mica in viata la un moment dat are o foarte mare insemnatate si ideal ar fi sa nu-ti urmezi doar instinctul ci un amalgam de ratiune cu logica si o scurta privire catre urmarile deciziei respective. Probabil pare greu si tendinta este sa-ti urmezi instinctele, de cele mai multe ori cele primare, animalice, dar nu este imposibil. De cate ori nu ai vrut sa dai timpul inapoi sa faci X lucru in alt fel ?. Eu unul mi-as dori sa am posibilitatea de a alege din nou, asa ca in "Butterfly Effect".