Citeam azi o stire in Adevarul ca numarul persoanelor care incheie asigurari medicale de sanatate a crescut cu 48% fata de anul trecut si ca tot mai multi romani se orienteaza catre clinicile private. Tendinta nu vine ca o surpriza, fiindca daca te gandesti un pic la lipsa dotarilor din spitalele publice, la aspectul care te duce cu gandul la o epoca de mult apusa si la atitudinea necorespunzatoare a personalului, parca preferi un spital privat. Daca iti poti permite, de ce sa nu fii tratat bine si mai ales de ce sa nu beneficiezi de aparatura moderna, pana la urma tu esti clientul. Asa ca, de frica bolilor si a tratamentelor necorespunzatoare, bagi mana in portofel si scoti bani de doua ori, o data pentru asigurarea obligatorie si inca o data pentru serviciile pe care chiar o sa le folosesti.
Nivelul de competenta al spitalelor publice din Romania lasa de dorit si acest lucru este acum masurat prin rating-ul spitalelor (notare de la 1 la 5, 1 primind cel mai performant spital si 5 cel mai slab), criteriile de clasificare fiind competenta si profilul spitalului - regional, judetean, care trateaza afectiuni cu grad mare sau redus de complexitate.
Luand in considerare cele de mai sus, zic totusi, ca proverbul "afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul", se aplica si in cazul spitalelor private. Daca au dotari moderne si medicii iti zambesc frumos, nu inseamna ca sunt mai sigure ca spitalele publice, sau mai exact, nu inseamna ca medicii sunt mai bine pregatiti. De fapt, cred ca cei mai buni doctori sunt tot in cele publice si spun lucrul asta bazandu-ma pe experienta din ultimele 6 luni. Din pacate, am avut ocazia sa petrec suficient timp in diferite spitale publice, Floreasca, Sf. Ioan, Fundeni, IOB, Bagdasar, Colentina si trebuie sa spun ca am intalnit si medici extraordinar de bine pregatiti, care fac tot posibilul sa gaseasca o solutie la boala pe care o ai si care te treateaza asa cum trebuie. Bineinteles, de cele mai multe ori totul vine cu un pret, destul de mare, indesat in plicuri mici sau in pungi mari. Dar, am intalnit si medici si asistente care isi iau ture in plus si nu dorm cate 2-3 zile ca sa stea alaturi de pacientii in stare grava, care sunt mereu in alerta si au un comportament ireprosabil, care fac scandal daca incerci sa le strecori ceva in buzunar si in ochii carora se vad inca omenia si compasiunea. Si le multumesc in felul acesta celor care au avut grija de tata pana in ultimul moment. Pana la urma, cred ca tine de a gasi omul si locul potrivite la momentul potrivit. Si pentru asta ma angajez chiar sa va fac cateva recomandari, in functie de problema pe care o aveti.
Ca sa aduc un alt argument ideii ca exista o perceptie gresita ca spitalele private sunt cele mai bune, o sa spun ca am avut doua experiente neplacute cu un spital privat din Bucuresti. Avand stari de greata dese, varsaturi, dureri abdominale, nu puteam manca mare lucru, nu ma tineam prea bine pe picioare, asa ca am mers la gastroenterolog la consultatie. O doctorita foarte draguta si bine pregatita m-a trimis sa fac mai intai analize de sange. Zis si facut. Cateva zile mai tarziu aveam sa aflu ca am mari probleme cu ficatul, atat de mari ca s-a speriat doctorita si m-a trimis sa fac alte analize, fiindca eram suspecta de hepatita. Hepatita nu stiu de unde as fi putut lua, mai ales ca am fost vaccinata, dar m-am speriat si eu atat de tare ca starea fizica s-a agravat. Cu impactul psihologic al unei astfel de vesti nu e de glumit. Testul a iesit negativ. Mi-a recomandat totusi tratament, regim alimentar si alte analize. Am luat o cutie de Essentiale si nu prea am tinut regim alimentar ca venise Pastele. Am facut ecografie si ficatul saracutul s-a prezentat foarte bine. Asa ca, dupa cateva saptamani, am mers la medicul de familie pentru o alta parere (la clinica publica). Primul lucru pe care mi l-a zis doctorita a fost ca nu sunt analizele mele. Am inceput sa ii tin o predica despre clinica privata, ca e foarte buna, ca e de incredere si ca nu aveau cum sa imi greseasca analizele. Le-am repetat totusi. Sa vezi si sa nu crezi: conform rezultatelor eram perfect sanatoasa, iar ficatul era in parametri normali. Acum, stau si ma intreb, cum putea un ficat distrus in proportie de 75% sa se refaca intr-o luna de zile fara regim alimentar si cu tratament care a constat in cateva pastile de protector hepatic. Va zic eu: NU PUTEA! Concluzia: nu trebuie sa ne lasam impresionati de aspectul si reclama spitalelor private ca nu reprezinta o garantie a calitatii.
Si daca ca va intrebati daca am mers sa fac scandal, raspunsul este nu, si nu fiindca mi-era rusine, ci mai mult din comoditate si lipsa de timp, dar e totusi o lectie invatata.
Vorbind de servicii foarte bune, a doua experienta neplacuta a fost cu o doctorita ginecolog de la aceeasi clinica renumita, care nici nu m-a ascultat, nu era interesata sa afle ce simptome am si nu mi-a facut analizele pe care le-am cerut. Dupa o consultatie pe fuga a tras concluzii pripite, mi-a spus ca am o raceala cronica la ovare, ca am o rana pe uter, ca nu exista leac si ca trebuie sa fac tot setul de analize in valoare de 600 de lei. Totul s-a petrecut in mai putin de 10 minute. Fiindca nu aveam suficienti bani m-am dus la clinica Dorobanti unde o doctorita foarte priceputa m-a ascultat, m-a consultat, mi-a facut analize si cel mai important mi-a raspuns la toate nelamuririle. Rezultatul, nu am probleme cu ovarele, ci cu vezica urinara, presupusa ''rana'' de uter e o problema din nastere pe care multe femei o au, si deci, nu am de ce sa imi fac griji.
Asta nu inseamna ca nu o sa mai merg niciodata la spitale private, sau ca promovez spitalele publice mentionate. Am si experiente placute cu cele private si neplacute cu cele publice, dar am vrut sa atrag atentia asupra faptului ca si cei de la privat pot fi slabi.
Pentru curiosi, clinica era Sanador.
Un comentariu:
Nice Sharing..keep good.
CSS Gallery Showcase
Trimiteți un comentariu