Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

miercuri, 24 octombrie 2007

"9 to 5"


Cand proiectez ochiul imaginatiei spre viitor, intrebarile existentiale care apar, (contrar asteptarilor) nu sunt legate de reusita mea profesionala fiindca, intr-un fel sau altul, in adancul sufletului sunt convinsa ca voi reusi, ca imi voi construi o cariera de care voi fi multumita.

Desi uneori am temeri in ceea ce priveste viata personala, ma consolez cu gandul ca tuturor ne e frica de singuratate. Dar daca te straduiesti sa-ti tii persoanele dragi aproape, daca iti ingrijesti relatiile si daca esti mereu deschis la nou, nu ai cum sa ramai singur.

Lucrul de care ma tem cel mai mult este, dupa cum am ilustrat intr-un articol anterior, monotonia. Monotonia, care se poate manifesta in diferite feluri: de la stil vestimentar si activitati cotidiene, la mod de gandire si perspectiva asupra vietii.

In ceea ce priveste planul profesional sunt convinsa ca o sa lucrez din pasiune si cu daruire, dar cea mai mare temere a mea este: 'obositul' program "9 to 5" sau in cel mai rau caz 8 to 5. Probabil ca nu voi lucra doar 8-9 ore pe zi, tinand cont de faptul ca domeniul vizat este PR-ul, dar ma sperie pana si ideea trezitului de dimineata, 5 sau 7 zile pe saptamana.. de fapt, ma inspaimanta ideea ca acest lucru poate prevesti rutina.

Cu cativa ani in urma, desi stiam ca vreau sa dau la facultatea de comunicare, nu stiam in ce domeniu as vrea sa lucrez si ziceam ca inca nu s-a inventat job-ul ideal pentru mine... si ca probabil o sa il descopar eu. Acum spun ca nu s-a inventat programul perfect pentru mine, sa dea Domnul sa-l inovez eu.


Pe voi ce va sperie cel mai mult legat de viitor?

4 comentarii:

Dora Teculescu spunea...

Sa zicem ca monotonia poate fi un aspect care sa sperie pe aproape oricine la un moment dat - mai ales daca acel cineva este un viitor specialist in comunicare - de la care se asteapta ingenuozitate, spontaneitate si o multime de alte atribute asemanatoare. E bine sa gandesti in politica pasilor marunti - "cum va arata viitorul meu in 2-3 ani". Acest mod de gandire te face sa fii mai putin speriat si te antreneaza in indeplinirea obiectivului pe care ti l-ai propus. Eu cel putin asa vad lucrurile ...

albastrutz spunea...

si eu sper sa gasesti u programul ideal...cat despre trezitul de dimineata aici depind esi de programul de la facultate si cat de lenesa este o anumita persoana :P ....parerea mea este ca am ajuns la o varsta la care ne intrebam foarte des ce voi face in viitor? ce job voi avea ? voi fi oare bine platit ?...and so on ...cred k asta ne sperie cel mai tare dat fiin faptul ca Romania nu este o tara unde reusesc cei care invata si sunt priceputi intr-un anumit domeniu...pe mine asta ma sperie ...sau poate intrebarea daca raman in tara si am un job stabil si incerc sami intemeiez o fam ,,,imi este oare de ajuns salariul ????...dar pana atunci mai sunt cativa ani pe primul plan este fac si io zic sa incercam sa ne distram cat mai mult posibil ca de monotonie o sa avem timp la batranete :P ..

smileysabi spunea...

U have a point there mate;)

Monique spunea...

si mie tot de asta mi-e frica. dar de cele mai multe ori, in domeniile pr/publicitate incepi munca de pe la 10 pana...cand termini ce ai de facut (6-22,23)-doamne fereste. dar nu prea ai ce sa faci, vrei bani muncesti mult, vrei timp te multumesti cu bani mai putini. monotonia vine ea dar e bine sa ne stabilim obiective pe termen scurt, cum a zis si dowel.