Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

duminică, 28 octombrie 2007

Egalitatea de "sanse"


Incerc sa vad cuplul ca o sfera, ca un Yin si Yang care desi sunt diferiti, sunt doua jumatati egale si tocmai de aceea formeaza perechea perfecta. Mergand mai departe, consider ca fie ca esti baiat sau fata, formand un cuplu participi diferit la relatie, fiindca fiecare cuplu este de fapt un camp de forte. Aceste forte nu pot fi intotdeauna egale, exista un raport, un curent mai puternic din nord si unul mai slab din sud, se contopesc si formeaza o unitate. Lasand metaforele la o parte o sa incerc sa conturez cat mai plastic aceasta idee.
Cred ca desi toti ascedem spre echilibru in relatie, niciodata nu putem atinge acest ideal, fiindca intotdeauna trebuie sa existe un cocos si o gaina, cineva care sporovaieste mai mult si cineva care asculta mai mult, cineva care conduce si cineva care se lasa condus, cineva care este mai impulsiv, sau mai spontan, mai creativ si cineva care este mai rational, mai calculat, mai reflexiv, in definitiv, cineva care iubeste mai mult si (ca s-o spun mai frumos) cineva care se lasa mai mult iubit. In acel spirit al egalitatii, totul se doreste a fi impartit frateste, dar intotdeauna cineva ofera jumatatea mai mare, intotdeauna va exista cineva care iti va ceda locul, care se va neglija pe sine pentru a te face macar bucuros daca nu fericit.
Ca fata, se zice ca esti indragostita peste urechi, daca esti tu cea care ofera mai mult, ca te-a luat valul, ca iti pui sufletul pe tava, sau in cel mai rau caz ca esti cam prostuta, ca prea ii faci toate poftele.
Ca baiat, se zice ca dragostea e oarba, ca esti foarte sensibil, romantic sau gentleman, ca din traditie este normal sa oferi tu mai mult (sa fii barbat in casa, sa platesti facturile, sa o scoti pe fata in oras si bineinteles achitarea notei de plata iti revine tot tie, sa ii cedezi locul in autobuz etc).

Ca fata, la inceput acest comportament generos al lui te da pe spate, te innebuneste, il face special, unic, dar dupa un timp incepi sa te obisnuiesti, totusi ii raspunzi la fel in continuare, dar in final ajungi sa consideri ca e obligatoriu ca un baiat sa se poarta asa, nu mai e ceva special, ai impresia ca asa sunt toti baietii si singurul wake-up call sau singurul dus rece il ai atunci cand ajungi sa cunosti mai indeaproape un alt reprezentant al sexului masculin care nu are nici pe departe calitatile prietenului tau, si realizezi ca ai o comoara langa tine, totul e sa nu fie prea tarziu.

Atunci vrei sa te ridici la inaltimea asteptarilor sau eforturilor lui, vrei sa ii fii egala si incerci sa ii dai tu jumatatea mai mare de ciocolata, sa ii calci tu camasa sau sa ii faci patul fiindca stii ca el uraste lucrurile astea, sa ii cumperi o periuta de dinti noua fiindca stii ca mereu uita sa le schimbe, sa faci acele mici lucruri pe care ai impresia ca el nu le observa, dar de fapt le apreciaza mult dar e prea orgolios sa iti spuna.

Ca baiat, o fata care se ofera pe tava ti se pare cam fraieruta la inceput, daca e frumoasa te simti barbat ca o ai asa usor, daca e si isteata ai facut deja o mare cucerire si te intrebi daca merita sa o pastrezi. Daca da dovada de tact si nu iti spune explicit ca te-a prins in plasa ei si ca intentioneaza sa te tina cativa ani acolo, ci te lasa sa ai impresia ca traiesti aventura vietii tale, un vis, wake-up call-ul ti-l dai singur cand au trecut deja 6-8 luni si realizezi ca esti cu aceeasi fata si nu iti doresti sa o schimbi. Atunci ii constientizezi toate calitatile si esti recunoscator ca te-a lasat sa-ti traiesti visul in pace si incerci sa il reconstruiesti dar pe un fundament real de data asta. Faci comparatii cu relatiile tale anterioare, care au durat intre 3 saptamani- 2 luni si nu au fost nici pe departe la fel de picante si iti spui ca ai facut alegerea corecta. Continui sa ai alura ta de cuceritor neobosit, si ii oferi si tu acele mici dulcegarii de care are nevoie ca sa se pastreze si ea la fel de minunata pentru tine (asta intr-un caz fericit bineinteles).

Cred ca de aceea nu putem determina daca fata ofera mai mult, sau baiatul, fiindca fiecare are momentele lui de "altruism". In definitiv, fiecare are libertatea de a alege daca sa fie Yin sau Yang, nu trebuie sa respecte legile naturii si astfel poate parea ca relatia se afla sub semnul echilibrului, asa sa fie oare?

2 comentarii:

Dowel spunea...

Asta e cazul ideal asa cum ai spus-o tu atat de frumos, impachetat in metafora Ying si Yang. Si chiar se poate. Nu e o utopie. Imi place romantismul ideilor tale, imi place sa descopar oameni care au curajul sa fie "slabi" lasand la iveala o parte din ceea ce simt. Cred ca ii e imposibil cuiva care nu traieste sau nu a trait un tip de relatie intocmai ca cel descris de tine, de schimb afectiv total, de echilibru, de daruire, sa inteleaga ceea ce ai scris sub numele de "Egalitate de sanse"

smileysabi spunea...

Imi place sa cred ca traiesc asa ceva..desi, probabil ca toata lumea, ma regasesc in imposibilitatea de a echilibra balanta..in definitiv..stiu ca oricat m-as stradui..mereu el va darui mai mult in anumite momente..si tot asa eu (ma) voi darui mai mult in altele..poate ca pana la urma echilibrul trebuie vazut per ansamblu..ca o stare globala pornind doar de la relativism..
Scriu cuvinte prea mari..ora tarzie e de vina..:D