Izvorul minciunilor

Prin acest titlu, am ales sa fac o mica aluzie la modul ironic pe care il utilizeaza unii oameni cand se raporteaza la o anumita marca de apa minerala care ne imbie atat de suav cu gustul sau de... conducta. Si ca tot am adus vorba de apa, poate ca exista cativa dintre voi care s-au numarat cand erau mici printre acei nastrusnici care puneau intrebari imposibile de genul: "Mami, dar de ce curge apa?", iar printr-o analogie voi adresa intrebarea: De ce minte lumea?

Izvorul minciunilor salasluieste in fiecare dintre noi, asta-i cert, insa ce declanseaza avalansa minciunilor, sau mai bine zis cand se trece granita dinspre sinceritate spre minciuna?

Adevarul este un ideal la care toata lumea aspira, insa tocmai fiindca este un ideal nimeni nu-l poate atinge. Prin urmare, intrebarea logica ar fi: traim oare intr-o lume de mincinosi? Dar, pana la urma, ce este minciuna? Ascunderea adevarului, omiterea lui, mascarea, confectionarea, masacrul lui? Haide sa spunem lucrurilor pe nume: nu exista persoana care sa nu fi mintit! Veti zice: asta-i o scuza ieftina folosita de gogomani si totusi.. este adevarat. Fiecare are motivele si scopurile sale cand spune o minciuna, le putem astfel privi ca pe un tot, niste aspecte care mereu se repeta, insa gravitatea minciunii, cat si efectul distrugator rezultat in urma demascarii sunt diferite si mai mult, sunt infinite.

Mintim pentru a ne salva pielea, pentru a ne ascunde greselile, pentru a nu face rau, pentru a parea altfel decat suntem, mintim din placere si atunci devine patologic, mintim din nenumarate motive. Ok, am identificat cauzele, insa ce facem in privinta asta? Pana acum am privit minciuna dintr-un singur unghi, ca o problema si printr-o lege naturala a lucrurilor, la fiecare problema trebuie gasita o solutie.

Din pacate, oricat mi-as bate capul, nu vad nici o modalitate prin care oamenii ar putea sa inceteze sa minta, tocmai de aceea cred ca trebuie schimbata perspectiva din care privim lucrurile. Daca am incepe sa gandim minciuna in termenii unei actiuni care nu isi gaseste izvorul numai in persoana care a confectionat-o, ci ca avand o dubla sursa, parca incep sa se mai lumineze lucrurile. Lasand mitomania la o parte si restrangand spectrul la minciunile discontinue, adica produse la un interval rezonabil de timp si de o gravitate redusa, putem gasi o explicatie pentru acest fenomen. Si anume: cauzele ii privesc pe ambii interlocutori, pricina este a amandurora.

Cu alte cuvinte, daca ai fost mintit(a) gandeste-te bine la cauze, una dintre ele poate fi atitudinea ta fata de persoana respectiva, poate daca ai fi fost mai ingaduitor, mai atent la nevoile/dorintele celuilalt, sau daca ai fi fost chiar mai greu de prostit, nu s-ar fi ajuns aici!

Prin urmare, victima poate deveni inconstient complice.

P.S. Prin acest articol nu am incercat sa aduc o scuza mincinosilor, ci doar o explicatie mai mult sau mai putin plauzibila.