Antagonism

Cand ziua mi-o petrec cioplind un dans celest,

Imi pari corpuscul pal, lipsit de ce-i firesc.

Nectar si-ambrozie cerc cu jind sa-ti daruiesc,

In cest corp teluric suflare-ntrezaresc.

Ploaie de astri cu suflul fauresc,

Presar pulberea sura pe ochii-ti de azbest,

Ca o amiba ma strecor, in gandu-ti lin ma culcusesc,

Si-ncerc creatia stearpa la viata s-o trezesc.

Avida, noaptea apare ca un draconic manifest,

Imi spulbera amorul, de vid eu ma izbesc;

Racila mi-o infiereaza-n suflet, m-opintesc,

C-un strigat de mahnire, adanc ma prabusesc.