Despre mine

Fotografia mea
"Suspin, plâng/ Privesc în gol/ Și râd/ Iubesc/ Umblând în negăsire/ Nu știu/ Nu vreau/ Să stiu ceva/ Și zac/ Visând, iubind/ Simțind, că-i nebunie."

vineri, 14 decembrie 2007

Diplomatia, floare rara

Inca o data mi-a fost demonstrat ca 2000 de ani de civilizatie nu ne-au servit la nimic, suntem la fel de primitivi in atitudine si in comportament ca la inceputuri.
Nu inteleg de ce lumea se tot straduieste sa ma convinga de gandirea-i puerila, de faptul ca desi s-au nascut intr-o societate care se vrea dezvoltata si moderna, dovedesc ca au apucaturi ce trimit cu gandul la o civilizatie primitiva.
Am intrat (cu greu, ce-i drept) in U.E, dar este evident ca nu ne gasim locul printre europeni.
De ce?
Fiindca desi nu suntem prosti, sau inculti (intr-o viziune optimista) suntem total lipsiti de rafinament. Nu stiu daca lungile decenii de comunism sunt de vina, dar cu siguranta au avut un aport considerabil.
Scuza insa, o gasim la tot pasul, "noi suntem sinceri domn'e". Noi, spre deosebire de alte popoare, zicem verde-n fata omului ce credem despre el (de aici si multitudinea de expresii: "verde-n fata", "pe sleau", "pe bune") si o facem fiindca doar asa dovedim ca suntem prieteni de nadejde. Noi nu umblam cu periuta, cu bidineaua, sau mai stiu eu ce, noi suntem sinceri. Pai fraierii aia de englezi, ce sa stie ei, toata ziua "pardon" si "I'm sorry", sunt niste fatarnici.
Cred ca am ajuns intr-un moment critic al pledoariei mele, diplomatia sau delicatetea in exprimare au ajuns sa fie confundate cu ipocrizia!
Trebuie sa recunosc ca la un moment dat cazusem si eu prada spiritului epocii, eram "sincera" si ma consideram o adevarata Ioana D'Arc a prieteniei. Ii spuneam omului fara perdea ce defecte are, ce decizii gresite a luat si cat de prost actioneaza in anumite circumstante si, din pacate, omul era pe rand: colegul meu, prietenul meu, parintele meu, sau, si mai grav, profesorul meu. Intr-un final insa, am realizat: nu are nimeni nevoie de "adevarurile" mele, atata timp cat acestea lezeaza (dar asta dupa ce am distrus cateva relatii).
Logic ca oamenii nu vor sa fie mintiti, si nici periati, dar prefera sa li se ofere sfaturi sau judecati de valoare atunci cand le cer. Cred ca de aici a venit si preceptul ca e mai bine sa vorbesti cand esti intrebat.
In definitiv, nu pot spune decat ca tanjesc dupa civilizatia engleza si astept cu un optimism sugrumat acel pas inainte spre evolutia mentalitatii romanilor.
  • Cand un diplomat spune: "Da", a subinteles "poate"; cand spune "poate" a subinteles "nu", iar cand spune "nu" atunci nu este diplomat.
  • Diplomatie: arta de a manui un arici fara a-i deranja acele.
  • Un diplomat este un om care-si aduce aminte de ziua de nastere a unei femei, dar ii uita varsta.

Niciun comentariu: